luni, 1 septembrie 2008

Prima zi...din restul vietii mele

Daca...
de Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM


Rudyard Kipling – „Dacă”

vineri, 8 august 2008

Puterea dorintei

Trecind in revista aproape fiecare proveste de succes pe care am auzit-o, am tras concluzia ca este plina de exemple de respingere, esec, frustrare, grija sau dezmagire. Exista totdeauna piedici, tradari si nu in ultimul rind, aminari. Cei care se socotesc “mari” sau doresc sa devina “mari” atrag obstacole, pe care tot ei trebuie sa le invinga. Nu de putine ori, intervine lupta cu demonii personali. Cei care isi doresc un lucru fara sa ia in calcul ce va aduce acesta cu el, nu-si gasesc niciodata fericire cind obtin ce si-au dorit. Cind simti lumea din jurul tau si actionezi pentru a obtine “acel ceva”, universul raspunde vointei tale iar dorinta ti se implineste in mod aproape miraculos. Dar trebuie sa alegi cu grija ce vrei… Dorinta atrage reusita si creeaza premizele unui succes, actionind ca un veritabil magnet. Si totusi, de cite ori obtii ce ti-ai dorit ai sentimentul ca, pe undeva, te-ai pacalit. Solutia ar fii sa nu-ti mai doresti nimic, ci sa vrei, in continuare, mai mult. Dorintele bine directionate atrag norocul si modeleaza inteligenta. Sa ne dorim sa fim sanatosi si fericiti, sa intelegem si sa stim din ce in ce mai mult. Iar restul vine de la sine…Sa ne bucuram de succes saviurind orice reusita, dar sa nu uitam ca viata este o continua schimbare. Probabil ca sint frustrata. Mi-am dorit ajutor pentru Andrei, liniste si…de toate, mi-am dorit un barbat anume, mi-am dorit un job bun in care sa mi se recunoasca munca…mi-am dorit, poate, lucruri imposibile, nestiind ce atrag dupa ele.(prima parte)

vineri, 1 august 2008

Contributie...la viata



Tehnologia ne omoara iar netul este fantastic. Am reusit, dupa multe incercari, sa adaug si o fotografie cu Andrei.

Contributie… la viata

In primavara acestui an, presa locala lansa un strigat de ajutor. Pentru viata unui copil. Din pacate, febra alegerilor a eclipsat nevoile micutului Andrei Stefan Tudorache, pentru ca despre el este vorba. Imi asum riscul unor noi dusmani, sau reinvierea celor vechi, afirmind ca pe linga sustinerea financiara a campaniei, cei puternic financiar si-ar fii putut indrepta atentia si catre o viata pe care, cu siguranta, nu o viseaza pentru familiile lor. Recunosc ca sunt indignata de nepasarea celor din jur, de faptul ca o campanie electorala a fost sustinuta cu zeci de mii de euro, iar pentru Andrei nu am fost in stare sa facem nimic in conditiile in care suma de care tine insanatosirea copilului este mai mult decit modesta comparativ cu costurile campaniei. Revenind la subiect, la doar trei ani, dintr-o grava eroare medicala, Andrei sufera de tetrapareza spastica. Adica, paralizie cerebrala. Personal imi este greu sa pronunt diagnosticul, si imi este la fel de greu sa accept ca cei cu situatie financiara buna nu se gindesc la viata unui copil. Pina acum doar oameni simpli au sarit in ajutorul familiei Tudorache. De asemenea oameni modesti, cu suflet mare si curat. Dar sa ma intorc la Andrei. Conform raportului de evaluare complexa, micutul se incadreaza in gradul de handicap I- cu insotitor. Cu toate acestea, exista sansa ca Andrei sa-si poata recapata copilaria frinta. Speranta consta intr-o serie de tratamente efectuate la o clinica de recuperare din Ucraina. Cu un ajutor modest din partea cunoscutilor, cu citiva banuti adunati in contul deschis si cu o mare parte din bani imprumutati, Andru a efectuat deja prima serie de tratament, din ciclul celor trei, la clinica amintita. Si ca sa vedem ca Dumnezeu il iubeste, si il vrea printre noi, Andrei, impreuna cu parintii, s-a intors in tara cu aeronava care a ratat aterizarea, iesind de pe pista. Din fericire, cu toate ca avionul a fost avariat, cele 66 de persoane aflate la bord, printre care si buftenii nostri, au fost evacuate imediat si nimeni nu a patit nimic. Nu dezvolt pentru ca la vremea respectiva, 23 aprilie, citeva zile, asta a fost subiectul cu care toate posturile de televiziune si-au deschis stirile, iar in presa scrisa a fost subiect de prima pagina. La o zi dupa sosirea in tara, am stat de vorba cu parintii copilului care, mult mai increzatori in sansele lor, ne-au explicat in ce consta tratamentul lui Andru. Impresionati de caldura cu care au fost primiti, si tratati, in Ucraina, dar in primul rind de progresele inregistrate de Andrei, pe 13 august, adica luna asta, sint programati la a doua serie de tratament. Intre “vizitele” de la clinica, copilul a urmat, si urmeaza, in tara alt tratament de recuperarare completat de cel medicamentos. Costisitor pentru posibilitatile tinerilor parinti care ar face orice pentru copilul lor. Daca ar fii avut ce vinde, probabil ca o faceau. Le-ar trebui si o casa a lor. Pentru ca locuiesc sapte suflete in trei camere. Dar nu au “incaput” pe lista ANL-urilor. Poate au mai mult noroc de data asta. Poate merge vreun abilitat sa vada unde si cum locuiesc avind si copilul bolnav. Cu toate acestea, parintii au multumit tuturor celor care din putinul lor i-au ajutat, si ii ajuta, sa redea lui Andrei copilaria pierduta. “Fiecare pas spre recuperarea copilului este foarte important si ne ajuta faptul ca Andru este un copil puternic”. Dar pentru asta, au nevoie de ajutorul nostru. Parintilor nu le place sa ceara, si nu au facut-o. La vremea respectiva am facut-o eu impreuna cu colegii mei. Acum o fac doar eu. De ce? Dezinteresat. Poate pentru ca si eu sint mama, poate pentru ca in urma unor intimplari mi-am dat seama ca nimic nu-i mai important decit viata si sanatatea…poate din mai multe considerente, dar in primul rind pentru ca sint om. Nu pot spune ca nu s-a incercat nimic. Tot in aprilie, la primarie, mai multi elevi, indrumati si ajutati de cadrele didactice si parinti, au organizat o expozitie cu vinzare. Chiar daca actiunea a fost ireprosabila, din punct de vedere financiar nu a fost un succes.
Cum speranta moare ultima, si cum am convingerea ca noi, oamenii, putem face minuni, as vrea sa cred ca nu raminem la fel de indiferenti in fata vietii rugindu-va, indemnindu-va, sa cititi durerea din surisul copilului. Sper sa ne reamintim ce inseamna bunatatea si poate in felul acesta redam sperante ucise. Sa ne aducem aminte ca am mai ajutat si alti copii, care acum sint sanatosi si se bucura de copilaria lor. In concluzie, putem!
RO64 RZBR 0000 0600 0530 0291 – cont in lei
RO30 RZBR 0000 0600 1013 6644 – cont in euro
Raiffeisen Bank – Agentia Buftea –
Sint conturile in care puteti depune orice suma, contribuind astfel la insanatosirea copilului. Sau puteti lua legatura cu parintii copilului la nr. 0724.514.658.
Sint convinsa ca si TU, cititorule, vrei sa il vezi pe Andrei jucindu-se in parc, alaturindu-te lui. Si la fel de convinsa sint de sentimentul de implinire, stiind ca si TU ai avut o contributie la …viata.

duminică, 27 iulie 2008

Sint eu...


Binecuvantarea pasilor
De-acum nu veti simti ploaie,
Caci fiecare va fi adapost pentru celalalt.
De-acum nu veti simti frig,
Caci veti fi caldura unul pentru celalalt.
De-acum sunteti doua trupuri,
Dar o viata doar inaintea voastra.
Duceti-va la casa voastra
Sa incepeti sa traiti zilele amindoi
Si fie ca zilele voastre impreuna sa fie indelungate si implinite.

Invingatorii sunt cei ce fac lucrurile sa se intample. Invinsii lasa lucrurile la voia intamplarii. Invata sa pastrezi contactul cu pacea dinauntrul tau si nu uita ca tot ce se intampla in viata are un scop. Am mai scris rindurile astea cuiva, dar in alt context. Atunci eu eram invingatoare. Acum, aici, ieri si astazi, tu esti invingator. Incet, si cu mare atentie, derulez filmul prieteniei noastre. Il tin in palme grijulie ca pe un glob de cristal pentru ca este pretios si rar. Si nu o sa las ziua asta sa treaca fara sa-ti spun ca, prieteneste, esti parte din Universul meu si te iubesc. Am fost complice, martor, partas, prieten, am parcurs impreuna bune si rele, am fost linga tine, ai fost linga mine... o viata. In timpul asta am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Am mai invatat ca este de preferat sa spui intotdeauna ce simti si sa faci ceea ce gandesti. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine.... Un prieten este cineva cu care poti fi singur fara a face nimic, fara a te gandi la nimic si totusi sa te simti bine in aceasta liniste. Si pentru ca sufleteste sint aproape de voi trebuie sa va spun ca adevarata iubire salasluieste numai in inimile mari. Ca ale voastre. Iubirea da jos masti fara de care ne temem ca nu putem trai si cu care stim ca nu putem sa traim pentru totdeauna.
Iar TU…pastreaza-te in continuare la un standard mai ridicat decat asteapta ceilalti de la tine, si evita sa te comporti ca si cand viata ar fi o repetitie. Trecutul s-a dus. Viitorul nu este garantat. Iar tu nu te temi de furtuni pentru ca ai invatat cum sa-ti vaslesti barca.
Ma gindesc ca fiecare isi doreste succes. Totusi foarte putini isi dau seama cand au parte de el. Pentru multi, succesul inseamna „o viata mai buna” sau o imbunatatire cantitativa a ceea ce poseda. Cu toate acestea, succesul nu tine de prosperitatea materiala. El nu poate fi gasit in lume, ci descoperit inauntrul nostru. Succesul inseamna bunatate impartasita, sustinere oferita si iubire cautata. Succesul conteaza cel mai mult atunci cand vietile noastre sunt cucerite de durere. Durerile ne fac sa suferim. Insa nu trebuie sa uitam ca, in timp ce lacrimile sunt afara, vindecarea se petrece in noi. Succesul ne va duce unde dorim sa ajungem si cu toate acestea, conducatorul vietilor noastre isi afla originea undeva adanc, in misterele iubirii.
Nu ma intrebati ce inseamna clar rindurile astea. Sunt doar eu. Sunt gindurile mele. Sincere.

luni, 21 iulie 2008

Soarele apune in fiecare seara


Singurele lacrimi a caror amaraciune este deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni

Spre vindecarea neputintei incerc sa fac o balanta a ultimilor doi ani. A fost bine, a fost rau ? Practic, ce mai conteza?.... Am cazut intr-o prapastie adanca a dezamagirii si deziluziei pentru ca la sfarsit, cand am tras linie si am facut totalul a iesit cu minus. Oare de ce trebuie sa luptam atat de mult pentru atat de putin ?
Inainte eram bucuroasa doar pentru simplul fapt ca exist sau ca sunt persoane pentru care insemn totul. Avem puterea sa ma bucur de soare, care este in fiecare zi mai frumos, si ca oricat de tare ar intepa trandafirii, sunt la fel de frumosi.... Am uitat sa ma mai bucur de viata si de tot ce inseamna ea.
Probabil ca va ganditi ca sunt nebuna si poate ca nu sunteti departe de adevar, dar nu mai pot sa suport „ gunoiul„ din jurul meu .
Nu sunt capabila sa inteleg de ce trebuie sa acceptam toate mizeriile doar “ pentru ca trebuie“. Si nu inteleg de ce suntem impartiti in adulti si copii cand de fapt ar trebui sa fim cu totii copii pentu ca asta suntem.Adultii, sunt in realitate doar niste copii in haine prea mari care au primit niste jucarii mult prea sofisticate pentru ei . Copiii, in schimb, au pretentia sa fie tratati ca niste oameni mari dar atunci cand se supara “isi iau jucariile si pleaca acasa”.
Nu stiu de ce nu este posibil sa ramanem cu sufletul curat, de copil, si sa fim capabili sa spunem mereu ce ne supara la cei din jur , cu riscul de a rani dar cu posibilitatea de a vindeca. De ce trebuie sa incerci sa descifrezi adevarata fata a lumii si apoi dupa ce ai prins curajul sa o” saruti” sa te plesnesca atat de rau incat sa simti cum toata lumea se naruie asupra ta. De ce trebuie sa stai, sa analizezi fiecare cuvant, fiecare gest, si sa te intrebi: Oare ce vor spune ei, cei care ma judeca?
Cineva spunea ca ar trebui sa fiu mandra atunci cand descopar ca am dusmani, pentru ca asta inseamna ca sunt o persoana importanta si ca nu trec asa , neobservata. Eu nu vreau sa am dusmani , nu vreau sa fiu judecata fara argumente , nu vreau sa fiu altfel de cum eram si totusi… devin cineva strain mie si convingerilor mele .

Nb droghi...


Din ciclul: Cine sint?
Simt uneori ca lumea e atat de grea, incat, ma copleseste cu apasarea ei. As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta, dar nu exista nimic care sa ma ajute. Tacerile-mi sunt ca o razbunare. Vara asta parca ma poarta in alte
lumi. Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scrutez privirea. Totul mi se pare fad si fara rost. Ca un om ce si-a pierdut vederea imi amintesc prin ceata cum arata soarele, ce culoare are cerul, cum e iarba si vantul. Am uitat cum sunt, ce ma defineste. Simt totul fara sa vad. Mi-e sufletul greu de neincrederea adunata de atata timp. Am obosit. Imi chem gandurile cu greu, caci in mine e un gol mare, mare de tot, cat o viata. Nu pot sa fug de nimic fiindca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni,
fiindca n-am incredere. M-am saturat de uniformitate, de monotonie, de
perfidie si nepasare ! Vreau sa traiesc cu adevarat !
Constat ca uneori confundam Lasitatea cu Frica .. sau Nehotararea cu Irealizabilul !! Bine infiripata este in schimb ideea ca sentimentele ne napadesc ori de cate ori ne atingem sufletul cu mintea ... Analiza gandurilor unui om ! Concluzie: dintre potecile vietii o alegem mereu pe cea care nu ne duce spre prapastii , nu ne duce spre dependente sentimentale , nu ne poarta in nestiinta .. si mai mult decat atat alegem poteca pavata cu lucruri care ne dor ! E conditia umana .. suferim in lant alegand aceleasi drumuri uimiti , raniti , goliti de evenimentele cenusii !E greu .. este aproape imposibil sa gandim pozititv pe o astfel de poteca ! Si totusi .. sufletul urla ... sufletul cere, sufletul simte ! Pacat ca nu avem trupurile adecvate ! Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului... intuneric ce vine sa completeze scara valorica spre o noua raza de lumina …

joi, 17 iulie 2008

Identitate

Cine sint….?

Trecator prin viata. Ilustru anonim…sau, cum spunea in “Expresul de Buftea”: … “Cred ca singurul om fericit este cel care se bucura de viata asa cum o intelege el, ascultandu-si dorintele si incercand sa le respecte pe ale altora, dar nelasandu-se cumparat. Sa te vinzi, ca om, este ca si cum ai comite o crima.”
Filosofia, chiar daca nu a fost, si nu este, disciplina preferata…este obligatorie. Recunosc sincer ca am intentionat sa-l umilesc pe Kant, dar nu mi-a mers.
De ce mi-am facut blog? In nici un caz pentru ca este la moda! Si nici sa-mi tin “jurnalul”. Poate pentru exercitiu. Poate pentru ca mi-am vindut prea ieftin, si cu consecinte dure, condeiul. Pentru ca imi place sa scriu si pentru ca vreau sa ma cunoasca lumea asa cum sint. Pentru ca nu trebuie sa fac corectura dupa nimeni, pentru ca sint infectata cu virusul presei, pentru ca asa ingrata, si prost platita cum este, imi iubesc meseria. O fac din pasiune cu conditia sa nu mi se bage sula’n coaste. Urasc articolele comdandate, dar sint platite. Si pina la urma banii joaca un rol esential in existenta fiecaruia. Nu pot sa-mi cresc copilul cu rindurile asternute, haotic, aici. De cele mai multe ori noi, ziaristii, sintem aspru judecati. Pina nu curge singe din noi, parca nimeni nu realizeaza ca sintem tot oameni.
De ce mi-am facut blog? Pentru ca sint dezamagita. Mi-am lasat cite o bucata din suflet pe unde am trecut.. Aici, la Buftea, a fost cu totul altceva. In prima saptamina de Buftea nu stiam cum sa fac sa plec mai repede. Cu timpul am invatat sa o iubesc. Am descoperit oameni buni, oameni de calitate. Si iubesc oamenii! Asa ca am pornit aproape de la zero. Am acceptat provocarea si am investit multe sentimente. Acum, la vremea bilantului fortat, am ajuns la concluzia nu a meritat, ca mi-am privat copilul de mine, casnicia este de domeniul trecutului, m-am mutat in oras fara ezitare, cu chirie, in conditiile in care am apartament in Bucuresti, si tot aici am incasat o duzina de suturi din prea multa loialitate.
…..revin

marți, 15 iulie 2008

Am invatat

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!

Am invatat ...ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu
le prinde din zbor o alta persoana.

Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca miine poate
va trebui sa le retragi.

Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.

Am invatat
ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.

Am invatat...ca
atunci cind fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.

Am invatat ....
ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cind sint cerute si cind
de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca,
cu cit irosesc mai putin timpul...
reusesc sa fac mai multe lucruri

Ultima furtuna

Daca, intr-o buna zi, vi se va parea ca viata se aseamana cu un zbor lung si dificil, ingreunat de numeroase furtuni...
Daca, intr-o buna zi, totul se naruie in jurul vostru si vi se va parea ca furtuna nimiceste totul si ca totul este definitiv, iremediabil pierdut!...
Daca dezastrele va coplesesc...Nu abandonati lupta!...Nu va lasati doboriti si mai ales nu va tiriti! Incercati sa ramineti drepti si demni!...
Daca vi se intimpla sa va clatinati, sau chiar sa cadeti...incercati sa va ridicati din nou. Ori de cite ori va fi nevoie; si cautati sa va pastrati dirzenia pina in ultimul moment!
Daca veti ajunge la absoluta certitudine ca va aflati in fata ultimei furtuni, ei bine...daruiti atunci tot ce aveti mai bun in fiinta voastra...Fara sa cereti si fara sa asteptati nimic in schimb!
Ca sa aflati astfel ca exista si ca a ramas, inca, in voi, in toiul uraganului, ceva mult mai puternic decit cea mai dezlantuita furtuna!...