duminică, 27 iulie 2008

Sint eu...


Binecuvantarea pasilor
De-acum nu veti simti ploaie,
Caci fiecare va fi adapost pentru celalalt.
De-acum nu veti simti frig,
Caci veti fi caldura unul pentru celalalt.
De-acum sunteti doua trupuri,
Dar o viata doar inaintea voastra.
Duceti-va la casa voastra
Sa incepeti sa traiti zilele amindoi
Si fie ca zilele voastre impreuna sa fie indelungate si implinite.

Invingatorii sunt cei ce fac lucrurile sa se intample. Invinsii lasa lucrurile la voia intamplarii. Invata sa pastrezi contactul cu pacea dinauntrul tau si nu uita ca tot ce se intampla in viata are un scop. Am mai scris rindurile astea cuiva, dar in alt context. Atunci eu eram invingatoare. Acum, aici, ieri si astazi, tu esti invingator. Incet, si cu mare atentie, derulez filmul prieteniei noastre. Il tin in palme grijulie ca pe un glob de cristal pentru ca este pretios si rar. Si nu o sa las ziua asta sa treaca fara sa-ti spun ca, prieteneste, esti parte din Universul meu si te iubesc. Am fost complice, martor, partas, prieten, am parcurs impreuna bune si rele, am fost linga tine, ai fost linga mine... o viata. In timpul asta am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Am mai invatat ca este de preferat sa spui intotdeauna ce simti si sa faci ceea ce gandesti. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine.... Un prieten este cineva cu care poti fi singur fara a face nimic, fara a te gandi la nimic si totusi sa te simti bine in aceasta liniste. Si pentru ca sufleteste sint aproape de voi trebuie sa va spun ca adevarata iubire salasluieste numai in inimile mari. Ca ale voastre. Iubirea da jos masti fara de care ne temem ca nu putem trai si cu care stim ca nu putem sa traim pentru totdeauna.
Iar TU…pastreaza-te in continuare la un standard mai ridicat decat asteapta ceilalti de la tine, si evita sa te comporti ca si cand viata ar fi o repetitie. Trecutul s-a dus. Viitorul nu este garantat. Iar tu nu te temi de furtuni pentru ca ai invatat cum sa-ti vaslesti barca.
Ma gindesc ca fiecare isi doreste succes. Totusi foarte putini isi dau seama cand au parte de el. Pentru multi, succesul inseamna „o viata mai buna” sau o imbunatatire cantitativa a ceea ce poseda. Cu toate acestea, succesul nu tine de prosperitatea materiala. El nu poate fi gasit in lume, ci descoperit inauntrul nostru. Succesul inseamna bunatate impartasita, sustinere oferita si iubire cautata. Succesul conteaza cel mai mult atunci cand vietile noastre sunt cucerite de durere. Durerile ne fac sa suferim. Insa nu trebuie sa uitam ca, in timp ce lacrimile sunt afara, vindecarea se petrece in noi. Succesul ne va duce unde dorim sa ajungem si cu toate acestea, conducatorul vietilor noastre isi afla originea undeva adanc, in misterele iubirii.
Nu ma intrebati ce inseamna clar rindurile astea. Sunt doar eu. Sunt gindurile mele. Sincere.

luni, 21 iulie 2008

Soarele apune in fiecare seara


Singurele lacrimi a caror amaraciune este deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni

Spre vindecarea neputintei incerc sa fac o balanta a ultimilor doi ani. A fost bine, a fost rau ? Practic, ce mai conteza?.... Am cazut intr-o prapastie adanca a dezamagirii si deziluziei pentru ca la sfarsit, cand am tras linie si am facut totalul a iesit cu minus. Oare de ce trebuie sa luptam atat de mult pentru atat de putin ?
Inainte eram bucuroasa doar pentru simplul fapt ca exist sau ca sunt persoane pentru care insemn totul. Avem puterea sa ma bucur de soare, care este in fiecare zi mai frumos, si ca oricat de tare ar intepa trandafirii, sunt la fel de frumosi.... Am uitat sa ma mai bucur de viata si de tot ce inseamna ea.
Probabil ca va ganditi ca sunt nebuna si poate ca nu sunteti departe de adevar, dar nu mai pot sa suport „ gunoiul„ din jurul meu .
Nu sunt capabila sa inteleg de ce trebuie sa acceptam toate mizeriile doar “ pentru ca trebuie“. Si nu inteleg de ce suntem impartiti in adulti si copii cand de fapt ar trebui sa fim cu totii copii pentu ca asta suntem.Adultii, sunt in realitate doar niste copii in haine prea mari care au primit niste jucarii mult prea sofisticate pentru ei . Copiii, in schimb, au pretentia sa fie tratati ca niste oameni mari dar atunci cand se supara “isi iau jucariile si pleaca acasa”.
Nu stiu de ce nu este posibil sa ramanem cu sufletul curat, de copil, si sa fim capabili sa spunem mereu ce ne supara la cei din jur , cu riscul de a rani dar cu posibilitatea de a vindeca. De ce trebuie sa incerci sa descifrezi adevarata fata a lumii si apoi dupa ce ai prins curajul sa o” saruti” sa te plesnesca atat de rau incat sa simti cum toata lumea se naruie asupra ta. De ce trebuie sa stai, sa analizezi fiecare cuvant, fiecare gest, si sa te intrebi: Oare ce vor spune ei, cei care ma judeca?
Cineva spunea ca ar trebui sa fiu mandra atunci cand descopar ca am dusmani, pentru ca asta inseamna ca sunt o persoana importanta si ca nu trec asa , neobservata. Eu nu vreau sa am dusmani , nu vreau sa fiu judecata fara argumente , nu vreau sa fiu altfel de cum eram si totusi… devin cineva strain mie si convingerilor mele .

Nb droghi...


Din ciclul: Cine sint?
Simt uneori ca lumea e atat de grea, incat, ma copleseste cu apasarea ei. As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta, dar nu exista nimic care sa ma ajute. Tacerile-mi sunt ca o razbunare. Vara asta parca ma poarta in alte
lumi. Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scrutez privirea. Totul mi se pare fad si fara rost. Ca un om ce si-a pierdut vederea imi amintesc prin ceata cum arata soarele, ce culoare are cerul, cum e iarba si vantul. Am uitat cum sunt, ce ma defineste. Simt totul fara sa vad. Mi-e sufletul greu de neincrederea adunata de atata timp. Am obosit. Imi chem gandurile cu greu, caci in mine e un gol mare, mare de tot, cat o viata. Nu pot sa fug de nimic fiindca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni,
fiindca n-am incredere. M-am saturat de uniformitate, de monotonie, de
perfidie si nepasare ! Vreau sa traiesc cu adevarat !
Constat ca uneori confundam Lasitatea cu Frica .. sau Nehotararea cu Irealizabilul !! Bine infiripata este in schimb ideea ca sentimentele ne napadesc ori de cate ori ne atingem sufletul cu mintea ... Analiza gandurilor unui om ! Concluzie: dintre potecile vietii o alegem mereu pe cea care nu ne duce spre prapastii , nu ne duce spre dependente sentimentale , nu ne poarta in nestiinta .. si mai mult decat atat alegem poteca pavata cu lucruri care ne dor ! E conditia umana .. suferim in lant alegand aceleasi drumuri uimiti , raniti , goliti de evenimentele cenusii !E greu .. este aproape imposibil sa gandim pozititv pe o astfel de poteca ! Si totusi .. sufletul urla ... sufletul cere, sufletul simte ! Pacat ca nu avem trupurile adecvate ! Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului... intuneric ce vine sa completeze scara valorica spre o noua raza de lumina …

joi, 17 iulie 2008

Identitate

Cine sint….?

Trecator prin viata. Ilustru anonim…sau, cum spunea in “Expresul de Buftea”: … “Cred ca singurul om fericit este cel care se bucura de viata asa cum o intelege el, ascultandu-si dorintele si incercand sa le respecte pe ale altora, dar nelasandu-se cumparat. Sa te vinzi, ca om, este ca si cum ai comite o crima.”
Filosofia, chiar daca nu a fost, si nu este, disciplina preferata…este obligatorie. Recunosc sincer ca am intentionat sa-l umilesc pe Kant, dar nu mi-a mers.
De ce mi-am facut blog? In nici un caz pentru ca este la moda! Si nici sa-mi tin “jurnalul”. Poate pentru exercitiu. Poate pentru ca mi-am vindut prea ieftin, si cu consecinte dure, condeiul. Pentru ca imi place sa scriu si pentru ca vreau sa ma cunoasca lumea asa cum sint. Pentru ca nu trebuie sa fac corectura dupa nimeni, pentru ca sint infectata cu virusul presei, pentru ca asa ingrata, si prost platita cum este, imi iubesc meseria. O fac din pasiune cu conditia sa nu mi se bage sula’n coaste. Urasc articolele comdandate, dar sint platite. Si pina la urma banii joaca un rol esential in existenta fiecaruia. Nu pot sa-mi cresc copilul cu rindurile asternute, haotic, aici. De cele mai multe ori noi, ziaristii, sintem aspru judecati. Pina nu curge singe din noi, parca nimeni nu realizeaza ca sintem tot oameni.
De ce mi-am facut blog? Pentru ca sint dezamagita. Mi-am lasat cite o bucata din suflet pe unde am trecut.. Aici, la Buftea, a fost cu totul altceva. In prima saptamina de Buftea nu stiam cum sa fac sa plec mai repede. Cu timpul am invatat sa o iubesc. Am descoperit oameni buni, oameni de calitate. Si iubesc oamenii! Asa ca am pornit aproape de la zero. Am acceptat provocarea si am investit multe sentimente. Acum, la vremea bilantului fortat, am ajuns la concluzia nu a meritat, ca mi-am privat copilul de mine, casnicia este de domeniul trecutului, m-am mutat in oras fara ezitare, cu chirie, in conditiile in care am apartament in Bucuresti, si tot aici am incasat o duzina de suturi din prea multa loialitate.
…..revin

marți, 15 iulie 2008

Am invatat

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!

Am invatat ...ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu
le prinde din zbor o alta persoana.

Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca miine poate
va trebui sa le retragi.

Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.

Am invatat
ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.

Am invatat...ca
atunci cind fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.

Am invatat ....
ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cind sint cerute si cind
de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca,
cu cit irosesc mai putin timpul...
reusesc sa fac mai multe lucruri

Ultima furtuna

Daca, intr-o buna zi, vi se va parea ca viata se aseamana cu un zbor lung si dificil, ingreunat de numeroase furtuni...
Daca, intr-o buna zi, totul se naruie in jurul vostru si vi se va parea ca furtuna nimiceste totul si ca totul este definitiv, iremediabil pierdut!...
Daca dezastrele va coplesesc...Nu abandonati lupta!...Nu va lasati doboriti si mai ales nu va tiriti! Incercati sa ramineti drepti si demni!...
Daca vi se intimpla sa va clatinati, sau chiar sa cadeti...incercati sa va ridicati din nou. Ori de cite ori va fi nevoie; si cautati sa va pastrati dirzenia pina in ultimul moment!
Daca veti ajunge la absoluta certitudine ca va aflati in fata ultimei furtuni, ei bine...daruiti atunci tot ce aveti mai bun in fiinta voastra...Fara sa cereti si fara sa asteptati nimic in schimb!
Ca sa aflati astfel ca exista si ca a ramas, inca, in voi, in toiul uraganului, ceva mult mai puternic decit cea mai dezlantuita furtuna!...