sâmbătă, 12 decembrie 2009

...Iar sufletul mi-a iesit la lumina




S-a asternut primul strat de zapada neprihanita. Pura. Iar sufletul mi-a iesit la lumina si doua lacrimi fierbinti mi se preling pe obraji.
Sarbatoarea Craciunului are o incarcatura speciala pentru fiecare dintre noi. In mare parte, rezoneaza adanc cu perioada copilariei. Cineva intreba acum cateva zile de ce suntem mai buni in decembrie. Poate pentru ca dorim sa intram in spiritul magic al sarbatorilor de iarna si sa apreciem cu intensitate maxima fiecare moment din, poate, cea mai frumoasa perioada a anului ca atunci cand eram copii. Incerc sa-mi amintesc ce m-a invatat mama despre Mos Craciun si rezultatul este pe cat de complex, pe atat de simplu. Saniuta lui Mos Craciun, este trasa de 9 reni, cuplati doi cate doi si condusi de celebrul Rudolph, cel al carui nas rosu lumineaza ca un far in intuneric. El este conducatorul celorlalti 8 reni ale caror nume sunt: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen. Mos Craciun si renii lui sunt printer personajele care vor dainui in sufletul nostru pentru totdeauna! Magia Craciunului, dorintele si asteptarea Mosului, nu vor disparea niciodata!

Nu indraznesc sa ii cer prea mult lui Mos Craciun pentru ca, intr-un final a fost foarte darnic cu mine. Mi-a daruit, in avans, ceva ce imi doream si asteptam de foarte mult timp. A adus in viata mea o persoana speciala. Am sa vorbesc intr-o zi despre asta, desi sunt discreta la acest capitol. Dar sunt fericita si nu pot sa ascund.Ce imi doresc de Craciun? Pai cred ca cel mai mult imi doresc sa am “ceva al meu” si familia alaturi, sa fiu sanatoasa, sa pot ajuta cat mai multi oameni care au nevoie de mine, liniste, multa liniste, echilibru. Sa raman ancorata la realitate si sa pot duce mai departe ceea ce mi-am propus. Pot sa spun si ce imi doresc pentru Craciunul viitor? Imi doresc sa fiu, inca o data, o mamica fericita…imi doresc sufletul pereche linga mine, sa ma certe, sa ma ierte…dar sa ma iubeasca…siguranta si caldura caminului, mai vreau sa stiu ca atunci cind ajung acasa si deschid usa, am pentru cine s-o fac, sa vad ochi sclipind de bucurie pentru ca ma vad. Nu am ce sa dau la schimb. Decit pe mine, asa cum sunt. Vreau prea mult?

Niciun comentariu: