duminică, 3 ianuarie 2010

In loc de rezolutii


La fiecare an nou vom deschide o carte noua. Paginile ei vor fi albe. Cuvintele ei le vom scrie noi.


Ninge…Sintem sub incidenta codului galben citeva ore bune. S-a anuntat la stiri. Eu am primit informatia putin mai devreme. Din L.A. Si cum spuneam…


Ninge. Privesc pe geam tacuta, pierduta printre fulgii de zapada. Imi place sa privesc strada. Imi confera o stare de bine, de liniste. Imi place sa vad oamenii, sa-i observ, ii iubesc. Chiar si “dezbracati”, ma fascineaza copacii care se apleaca usor in bataia vintului si mi-e mila de crengile care suporta greutatea zapezii. Intr-o curte, o familie de “catei” a iesit la joaca. Imi face al naibii de bine sa fiu martor la forfota strazii. Am deprins obiceiul asta intr-o vreme cind nu credeam ca o sa mai apuc sa vad lumea de astazi. Cind seara, inainte de culcare, ma inchinam pentru ultima data iar dimineata, cind realizam ca traiesc, multumeam Cerului pentru inca o zi si nu-mi ajungeau ochii sa cuprind zarea. Si au trecut 8 ani. Ce bilant sa mai fac? Ce rezolutii?
La fiecare trecere dintre ani mi-am dorit cite ceva, mi-am facut lista cu obiective de indeplinit si mare lucru nu am realizat. Asa ca in ciuda celorlalti ani, anul asta nu mi-am mai dorit nimic. Decit sanatate. Sa vad ce se intimpla si atunci cind nu ai dorinte de implinire materiala. Daca am avut atit cit sa nu duc lipsa de nimic esential ( nici eu, nici cei apropiati mie), daca am avut puterea sa-mi cumpar imbracaminte atit cit am considerat ca am nevoie, daca mi-am permis un parfum scump, un aparat casnic sau o masina …dar nu le mai am, cu ce ma incalzeste acum? Cu ce ma inalta ca m-am dezradacinat de doua ori intr-un an? Sa ma multumeasca echilibrul instabil in care ma aflu sau nervii care-mi ies prin piele? Nici gind. Si atunci de ce sa-mi fac liste interminabile, cu tinta inalta…Vreau doar sanatate. Ia sa vad, pot sa supravietuiesc?

4 comentarii:

mighe spunea...

Nimic nou....
Vreau sa spun ca nu mi se pare nimic nou, este ca si cand as fi gandit cu voce tare, evident, cu mici diferente, dar in general cam asta este....
Urarea de "sanatate" nu o prea intelegeam cand eram copil. credeam ca este o forma de politete uzitata intre adulti. Nu era asa, oamenii, la vremea cand eram copil, chiar puneau pret pe sanatate. Astazi, oamenii apreciaza sanatatea abia cand nu mai pot avea parte de ea, primeaza verbul a avea, si de aici urarile contemporane care nu mai contenesc a indemna la "sa ai", "sa faci", "sa realizezi".....nimic despre sanatate.
Din fericire, pentru mine, nu sunt materialist. Eu am dus la extrem urarea (preluata dealtfel), si urez "sanatate maxima !". ...
M-am amuzat cand am citit ca privesti lumea strazii. Fac acelasi lucru in fiecare zi de munca. Am o perspectiva buna asupra strazii si, atunci cand lumea este mai agitata in jurul meu ori cand sunt presat de probleme, imi iau o pauza de cateva minute si privesc pe geam, fiind atent la amanunte si la ce s-ar mai fi putut intampla de ieri pana azi.... poate sa "arda" in jurul meu, eu ma "incarc " si pot sa merg mai departe....

Anonim spunea...

Chestia pe care ai spus-o ca nu-ti doresti nimic, mi-a amintit de o invatatura vedica.
Ei cred ca viata are 3 motoare: Vointa, Credinta si Dorinta.
Cumva tu vrei sa pilotezi doar cu doua motoare si nu inteleg de ce.
O economie de energie?
La ce bun?
Cand ajungi la destinatie, cui ii mai pasa de cat ti-a mai ramas in rezervoare?
In locul tau as face piruiete, ca doar e viata ta, m-as infiora de toate caderile in luping si m-as bucura de fiecare reinaltare spre cer.
De ce ti-e frica sa zbori?
Cui ii pasa?
In alta ordine de idei, sanatatea e strans legata si de gandurile pe care le ai, de dorintele tale, de determinarea cu care iei o decizie si de credinta care te caracterizeaza. Toate-s legate intr-o fascinanta armonie.
(spuse derbedeu si mai lua o gura de aer)

Catalina spunea...

mighe,
Cind ti-am spus ca mi-a fost dor de tine, nu a fost gratuit. In ciuda faptului ca nu am vorbit foarte mult, am simtit o mangaiere de catifea atunci cind ai fost in preajma. Acum imi explic de ce.

Catalina spunea...

derbedeu drag, tind sa fiu de acord cu supozitia ta. Incerc sa ma redescopar, sa ma cunosc. Nu mi-e frica sa zbor. Poate nu am suficient kerosen. Mai am nevoie de "ceva" sa ma inalt. "Ceva" sa ma ajute sa pot tura la maxim motoarele. Dar nu disper pentru ca invinsa nu voi fi niciodata. Inca reinvat sa-mi traiesc viata pentru ca nimeni nu este indreptatit sa o traiasca in locul meu.