sâmbătă, 30 octombrie 2010

Masuri pentru iesirea din criza

Le-am primit pe mail. Lecturati si va amuzati:)


Propunem Guvernului urmatoarele masuri pentru iesirea din criza:

1.  Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare - Marea Neagra , Dunare - Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.

2.  Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential . Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu "produc" vor plati un impozit forfetar.

3.   Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medici de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4.  Impozitarea pe kilogram. Orice roman peste 35 de kg este un  "gras nesimtit '' pe principiul lui Basescu " slabutul il duce in spate pe cel gras "

5.   Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara . Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatie care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sint scutiti de taxa ungurii din Harghita , Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decit ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.

6.  Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par . Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau  cu suvita peste chelie sint scutiti.

7.  Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

8.  Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform D-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati "taxa de atelaj impins/tras de animal de povara" (bou/vaca in cazul nostru) . Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

9. Taxa de caldura pentru vara deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfintului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara , la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.

10.  Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iunie 2010 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.

11. SI NU IN ULTIMUL RIND TAXA PE PROSTIE PENTRU CA SINTEM ATIT DE PROSTI INCIT II RABDAM

miercuri, 27 octombrie 2010

Tort Crissa:)

Dupa o zi obositoare...numai atit mi-a iesit:)

Si gata cu mincarea pentru ca "ma" transform in blog de gateli.

luni, 25 octombrie 2010

Azi nu


Astazi nu am avut chef de nimic. Din nimicul asta rezulta scovergi:) Poftiti cit sint calde. Poate aveti voi mai multa inspiratie.

joi, 21 octombrie 2010

Jumatati de masura

Se intimpla citeodata sa te trezesti in fata unor sentimente covirsitoare. Le vizualizezi atit de clar, incit aproape ca ti se par palpabile. Esti tentat sa intinzi mina pentru a le atinge si te intrebi daca sint reale sau ai visat. Aproape ca te curpinde o ceata densa din toate partile si, odata ce patrunzi in interiorul ei, nu ti se mai pare apasatoare si periculoasa. Si te complaci in situatia asta, traind ceea ce simti. Si asta, pentru ca odata traite acele sentimente, ele dispar, nu ti se mai par sa fi fost covirsitoare si apasatoare. Si atunci apare intrebarea fireasca - a fost vis sau realitate?
Intri in joc obosit si iti doresti ca macar o data in viata sa renunti la joaca. Asa ca, pentru scurt timp arunci masca si esti tu.

Dar jocul vietii este legat de tine, aproape ombilical,  incit cauti repede masca, cu teama ca cineva te-ar fi vazut, fie chiar si pentru o clipa, fara ea. Speri sa nu fi observat nimeni ca ti-ai aruncat masca. Nu recunosti nimic si continui jocul care nu-ti permite sa fii tu insuti. Si-ti vine in gind ca atunci cind esti singur, mastile isi pemit sa cada, linistea te inconjoara, iar gindurile zboara prin colivia neputintelor. Cind esti singur, minciuna ingheata... Si iti aduci aminte de masca dorindu-ti sa poti plinge doar cu un ochi iar cu celalalt sa zimbesti. Ca si cum ai suferi doar cu o jumatate de inima...
De ce porti masca? Pentru ca increderea si sinceritatea au devenit periculoase intr-o realitate in care minciunile si jocul, adesea neprincipiale sau murdare, sunt la ordinea zilei. Prin urmare, preferi ca inchis intre zidurile inalte ale neincrederii tale, sa porti masca si sa traiesti cu speranţa ca cineva, cindva, va auzi glasul inimii tale si te va indemna sa fii tu insuti.
Important este sa nu uiti ca oamenii vin si pleaca din viata ta, ca indiferenta ucide si ca n-ar fi deloc o dovada de lasitate sa fugi cind totul devine mai mult decit poti suporta. In timp, echilibrul revine, il regasesti acolo unde a fost mereu, in tine, il redescoperi in inimă, il testezi cu fiecare experienta noua. Traieste-ti viata. Nu o lasa pe ea sa te traiasca. Treci prin durere, dar nu uita de tine. Redescopera-ti inima si capacitatea de a iubi. Chiar si pe cei care te-au vazut o clipa fara masca si te-au ranit.

marți, 19 octombrie 2010

Batai de inima pentru dureri de cap

Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase, ci numai lucruri mici cu iubire uriasa.A gresi e omenesc, a ierta este, se pare,  supraomenesc. In viata uitam de cele mai multe ori masurile exacte. Nu de alta, dar foarte multe dintre actiunile si greselile noastre sunt insotite de adverbul “prea”...
Iubim prea mult, de prea putine ori gasim masura exacta, suferim prea mult, gresim prea mult si iertam prea putin. Exista greseli mai grave sau greseli mai putini grave. Exista oameni care stiu cand trebuie sa ierte si oameni care nu stiu sa ierte. Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza. Crezi ca intervine uitarea si ca timpul care vindeca orice rana. Ai impresia ca esti vindecat sau chiar te simti vindecat. Insa undeva in coltul sufletului, picatura cu picatura, suferinta isi revarsa veninul. Te consuma incet, dar sigur. Dar se poate ca dupa ani de zile sa te intrebi cum ar fi aratat viata ta daca ai fi stiut si ai fi putut sa ierti atunci, si nu abia acum. Cat trebuie sa lasam in urma noastra si sa depunem intr-un colt al sufletului si cand trebuie sa spunem stop lucrurilor care ne fac rau? De ce sa iertam? Iertam ca sa putem trai impacati cu noi insine, pentru ca sa putem merge mai departe cu fruntea sus, lasand in urma tot ceea ce ne-a facut rau.
...
Eu personal cred in cuvinte, lucrez cu ele, sint parte din mine si le respect.Chiar daca viata si lumea sunt mult prea complexe, fie si in superficialitatea lor si nu putem defini, cataloga, eticheta, alege, destitui sau premia oameni numai pe baza cuvintelor. In ciuda faptului ca eu sunt mult mai mult decat atat si cred asta despre fiecare in parte.Cuvintele capata un sens real in momentul in care vedem dincolo de ele…asta daca nu te opresti la cuvinte si poti merge dincolo de ele...pentru ca eu am mers...Este o contradictie, stiu, dar elibereaza-ma de tine.

luni, 18 octombrie 2010

Ganduri de mama * Astazi sint sensibila.

"Cu mult inainte de a te fi nascut,
Te vedeam stand in usa dormitorului,
O fetiscana oachesa, micuta, ochii jucausi
Alegandu-ma sa-ti devin mama.
Acuma, iata, tu ma chemi si vin;
Te- nconjur cu bratele-mi
Cu respiratia-mi
Tu strange-te in mine
Pana cand linia pieilor noastre
Isi va fi uitat separatia
Ca iarasi viata sa-ti dau."

Nu cunosc autorul poeziei dar mi-a atins cea mai sensibila parte a sufletului, descoperind-o in perioada in care am aflat ca voi deveni mama. M-am regasit in aceste versuri pe care le-am dedicat copiilor mei.

A venit pe lume intr-o dupa amiaza tirzie de primavara, dupa mai mult de 30 de ore de chin "o fetiscana oachesa, micuta cu ochii jucausi". Chiar daca varsta-mi era frageda, imi aduc aminte, aproape fiecare pas al sarcinii, al nasterii... minunea maternitatii. Am crescut impreuna. Cel putin asa am simtit eu si, cu certitudine, nu sint mama perfecta. Cu siguranta am lipsuri dar sunt mindra de mine, de ceea ce am putut face. De copilasii mei!

Peste ani, intr-o dimineata mohorita de iarna timpurie, soarele a stralucit din nou. Un nazdravan firav dar cu plamini puternici m-a facut, pentru a doua oara, mama.
Gust in fiecare zi din cupa implinirii ca mama, ca femeie. Am plans la fiecare lacrima care s-a rostogolit pe obrajii copiilor mei si am ris impreuna cu ei. M-am bucurat de fiecare etapa parcursa, de primii pasi si primele cuvinte. Am mers "impreuna" la gradinita, la scoala, si tot impreuna am facut primele bastonase, adunari, compuneri...
Am avut perioade bune si rele dar am inteles ca formam o echipa, un tot, si ne este bine asa.

joi, 14 octombrie 2010

Frumusetea de a fi tu

Dupa cum v-am obisnuit, toate scrierile mele se intimpla in urma unor discutii sau realitati cu care ma confrunt. Pornind de la o "barfa" cu un om drag sufletului meu am incercat sa intorc frumusetea umana pe toate partile si am concluzionat ca avem suficient timp sa vorbim despre subiect. Frumusetea este substantiv feminin in toate limbile pamintului, si pentru toti barbatii pamintului, si nu ar trebui sa uitam niciodata aceasta realitate.
Femeile au fost, si sint, cele mai sensibile la frumusete. Lor frumusetea le este accesibila. Barbatii doar aspira la ea. O vad, o admira, ii inchina poeme si se lasa patrunsi de ea. Femeile o traiesc in fiecare zi, se identifica, devin una cu ea, reprezinta frumusetea.
S-au spus despre frumusete multe vorbe de duh si s-au scris volume intregi. Concluzia este ca frumusetea se asociaza foarte bine fericirii. Pentru om aceste doua notiuni sint inseparabile. O femeie fericita este o femeie frumoasa. O femeie indragostita este o femeie frumoasa. Pentru ca si dragostea este legata, intr-un fel magic, de frumusete. Toate acestea le stie si le simte orice om. Barbat sau femeie, tinar sau batrin.

Si totusi, prima impresie, cea pe care trupul (fizicul), o lasa asupra ochiului si instinctelor, de cele mai multe ori este hotaritoare. Pina si cei mai "intelepti" dintre noi cadem in plasa impresiei trupesti. Daca descoperim frumusetea fizica sintem dispusi sa plecam in cautarea frumusetii sufletesti. Dar oare de cite ori nu ne-am simtit inselati pentru ca nu am putut descoperi acea frumusete interioara pe care am crezut-o existenta intr-o frumusete fizica? Inselaciunea vine din faptul ca nu punem in aplicare ceea ce stim deja si fara a avea experiente dureroase, ceea ce se afla ascuns in sufletul nostru: adevarul despre frumusete. Frumusetea nu exista in afara fericirii. Fericiti fiind, vedem toti oamenii mai frumosi.

Pacatul lumii moderne este acela ca a incercat sa ingradeasca frumusetea in canoane, norme si dimensiuni. Iar pacatul oamenilor este ca se supun acestora, ridicindu-le la rang de legi estetice. Femeile accepta sclavia modei si se supun incintate, nerabdatoare si curioase.
Cite tinere nu si-au distrus sanatatea, echilibrul psihic si sufletesc, viata si fericirea, straduindu-se sa se incadreze in aceste norme! Asadar, cu fericirea distrusa se mai poate vorbi despre frumusete?
De ce tindem sa devenim altfel? De ce sintem in permanenta competitie cu noi si mereu nemultumite de infatisarea care ne-a fost daruita? Am uitat, se pare, ca totul are un scop, o ratiune in planul divin. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ingrijim si sa ne respectam. Insa fara a face din asta un tel in viata. Sa ne bucuram de noi si de cei care ne inconjoara si sa fim fericite pentru ca fara fericire nu se poate vorbi de frumusete

marți, 12 octombrie 2010

Gripa nervoasa

De cand ma stiu, mi-a fost groaza de gripa "datorata" schimbarilor de temperatura sau anotimp. De febra cu care se insoteste, nas infundat, ochi inlacrimati. Imi aduc aminte de ceaiurile fierbinti pe care mi le administra, cu forta, mama sau bunica. Sau de amestecul miraculos rezultat din ou crud, lapte si miere, adica sodou. La fel mi se intimpla si acum, nescapind nici de racela, si nici de cicaleala mamii. Am simtit alaltaieri o stare de rau. Ca si cum as fi baut, desi n-o facusem. Ma durea capul. O durere surda, apasata. Iar seara s-a declansat. Cu febra, frisoane si cosmaruri. De fapt, nici nu stiu daca am dormit in ultimele doua nopti sau a fost un soi de delir febril.
Ma simt, acum, ca anesteziata. Stiu ca, la noapte, va fi la fel. Mi-e groaza de febra si nas infundat si ma rog sa nu-mi pierd vocea pana diseara, cand voi termina cu stirile. Mai mult, gripa, la fel ca durerea sacaitoare de masea, imi da o stare de nervi...

marți, 5 octombrie 2010

Galagie mare in capul meu


"Psihologul imi spune ca am probleme serioase, dar vocile din cap imi spun ca nu e adevarat....." (nu stiu unde am citit-o, dar mi-a placut)
 
Generalitati subtile: poluarea fonica reprezintă totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de aparatura si masini, care deranjeaza activitatile cotidiene.
Hartuita de o multime de informatii, pe langa telefonul ala care a tot sunat, am incercat sa ma deconectez putin de la realitate. Mi-am luat o carte sperind ca o sa-mi limpezesc creierii  in lectura. Sa fiu macar o zi “off line”. Nici gand sa-mi iasa.  Cand ma bucuram ca totul este “roz”…o masina de gaurit, cu rotopercutor, s-a incapatinat sa intre in dormitorul meu. Perna sub cap, perna pe cap, pilota peste perna…in zadar. De undeva, se aude brusc: BANG! Vecina de “sub” mine are ciuda pe calorifer. Am senzatia ca vrea sa-l aeriseasca in atentia celuilalt vecin: “gauritorul”. Sau o fi auzit si ea ca RADET-ul ne da caldura? In sfirsit. Ma resemnez cu gindul ca o sa dorm diseara. Mai devreme. Si vine seara. Nici nu apuc bine sa-mi intind oasele’n pat, pentru ca ma trezeste la realitate un mesaj de la vecina pizmoasa: “ma maltratezi psihic. Schimba-ti patul pentru ca scartaie si copiteaza mai usor pe tavanul meu proprietate personala, tocurile tale’mi toaca neuronu’. In prima faza ma amuz…Ma ridic din patul unde eram semiasezata, merg la bucatarie, aprind o tigara si incerc sa ma relaxez. In loc de asta, o forta nevazuta ma lipeste de geam. Scartait, frine, tobe sparte…Accident? Noroc ca peste drum este spitalul! Deschid timid geamul si mi-e dat sa vad spectacolul de seara cu seara care s-a mutat in toiul noptii: curse de masini “jmechere”, cu “bazati” (pe mama şi tata) la volan, cu cite o pipita in dreapta…urme de frine pe straduta ingusta, miros de cauciuc incins, aplauze, injuraturi si hohote de ris…Off…vreau sa mi se scada de la intretinere o suma care sa reprezinte poluarea fonică. Sau de la biletele de maxi si autobuz pentru ca sunt obligata sa ascult muzica din castile vecinului de bancheta sau de bara, in drum spre…treaba mea. Poate imi iese astazi…

luni, 4 octombrie 2010

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ne subjuga fitele

Fetelor, mergem la Paris sa spargem niste mii de euro pe colectia toamna-iarna? Dar sa aiba, musai, Swarovski sau Ceaikovski. Sa aiba ceva, orice! Hai ca Salonul Auto este deschis si am auzit ca, anul asta, producatorii nu folosesc modele feminine, ci masculine. Sa ne atraga pe noi. Poate ne cumpara pitiponcu' bine geluit, si foarte tatuat, vreun X,S,L...6 sau ce Dzeu se mai "poarta". Dar sa fie rosu, decapotabil si "inoxat" ca sa dea bine la cafeneaua aia noua din Dorobanti. Da, cu voi vorbesc papuselelor. Siliconate si nesifonate, intretinute si parfumate excesiv. Voi, care ne iritati retina si ne zgiriati auzul la fiecare aparitie. Chiar si televizata. Acolo unde va disputati sponsorul aflat in vreun cantonament, unde va etalati toaletele sclipitoare si, de multe ori, penibile si unde, spre deliciul nostru, va paruiti intre voi sau va palmuiti presupusii iubiti, in direct.


Categoric suntem  o natie plina de fite si din ce in ce mai lipsita de caracter! Job-ul gold este lauda. Ne trimbitam achizitiile de haine, masini, case si bijuterii sau ceasuri celebre.  Sa moara de invidie toti cunoscutii.  Ce sa discutam .... in randul fitosilor nu poti intra, sau ramane sa concurezi, decat daca ai ultimul racnet de masina, casa, bijuterie sau eventual un partener bogat si celebru ! Am o nedumerire:  totusi de ce nu ne laudam cu o carte buna pe care am citit-o, cu ultima piesa de teatru la care am fost sau cu faptul ca am ajutat un batran sa treaca strada dupa ce i-am cumparat o paine? Pentru ca nu este trendy,nu? Este sub demintatea noastra de fitosi. Imaginea conteaza. Maxim. Fitosii nu au culoare si nivele de cultura, ei sunt de pretutindeni. Dar ca fitosul roman nu-i nici unul. Pe sistemu' lu' Copilu de Aur:


“Esti fitos mare fitos, pe placul meu!

Arati bine esti frumos, esti genul meu!

Am fite care' ti plac tie !

Eu sunt unu la o mie!

Eu sunt genul care-ti place, si t'atrage!”


Mai am o nedumerire! Cine isi mai aminteste oare de Bucurestiul de alta data, de plimbarile nocturne “la Sosea”, de sucul de la dozator ? Nimeni, pentru ca suntem inconjurati de  “pitiponci si pitipoance”. Sunt cei care isi cumpara telefoane cu de toate. Chiar suflate cu aur.  “Lumeeee...lumeeee.....sooooroooo lumeee...” La ce le folosesc, incotro ne indreptam? Trist este ca o sa-i tot vedem. Si ziua, si noaptea, cu ochelari de soare la ochi pentru ca sunt, aparent deranjati, de luminile din clubul unde-si petrec tristetea la agatat...pe acelasi sistem:


“ Tie ti'a placut vrajeala mea!

Si'am intrat la inimioara ta,

Eu sunt diferit, eu sunt jmecherit,

De fraieri te'ai plictisit!”


Si gata. Mi-e teama ca, luata de val, ma transform in fitoasa cu rate neplatite la banca, frigider gol, restante la intretinere, telefon care nu functioneaza si abonament RATB. Nu ride ca si tu esti fitos! :)