marți, 23 noiembrie 2010

Si timpul trece...

Toamna tirzie cu dureroase framintari de frunze uscate si cu miracole de apusuri de soare patate de purpura si violet. Zilele, ca un tablou nesfirsit inca, isi schimba in fiecare zi culoarea si dispozitia...Vremea a golit crestetul copacilor iar ploaia marunta si rece a scuturat castanii, presarind aleile cu frunze mari, roscat- caramizii, incrustate in pietrisul argintiu ca niste pete de singe.
Ma intreb, totusi, de ce oare, pe timp de ploaie ne vin in minte prietenii vechi, relatii neconsumate, iubiri interzise, si fredonam cintece in care predomnina cuvintele "dragoste" si "sarutare". Poate pentru ca picaturile de ploaie schiteaza, in caderea lor pe trotuar, gestul senzual al unor buze care se lipesc de altele? Ploile au ceva din vertijul cascadelor si, in afara de caderile naturale de apa, doar sarutarea iti mai poate da vertijul adincimilor in care te poti pierde cu totul. Ploua:) si as bea o cafea dulce pentru ca destul de amare sint povestile de viata si, cu siguranta, ar putea face subiectul unor romane exceptionale. In loc de concluzie, daruind libertatea (dovada suprema de dragoste), daruim viata pe care nu o putem trai cu adevarat, decit subordonind-o inimii.
 Bhromor- Koio Gia
Asculta mai multe audio diverse

Niciun comentariu: