miercuri, 26 octombrie 2011

Impartind acelasi suflet...

Nu am mai filozofat de mult. Daca va era dor...Voila!
Secretul succesului personal este sa fii sincer cu tine insuti si sa continui sa vrei mai mult. Pentru a-l atinge, nu este destul sa fii fericit, ba chiar dimpotriva. Dorinta trebuie sa creasca, pentru ca ea se va transforma, pina la urma, in pasiune. Iar pasiunea inseamna putere. Nu degeaba se spune ca atunci cind vrei mai mult, capeti ce-ti doresti. Oamenii care nu vor mai mult nu-si dau voie, lor insile, sa aiba ceva nou, ceva mai bun. In sinea lor considera, de fapt, ca nu merita. Mai mult, durerea pe care le-o provoaca realitatea, faptul concret ca nu au ce-si doresc, este pentru ei cea mai mare piedica. Solutia dilemei este una singura. Daca vrei mai mult, trebuie sa consideri ca meriti mai mult, sa nu-ti dai voie sa fii nefericit cu ceea ce ai, sa comunici si nu in ultimul rind sa stii ca te poti baza pe un prieten, fie el si membru al familiei.  Prietenul este sigurul sprijin adevarat al fiecarui om, nu? In timp ce alte tipuri de relatii interumane ne pot fi, in functie de situatie, mai dragi sau mai neplacute, prietenia ramine mereu deasupra emotiilor si a intereselor de moment. Stuatutul de prieten nu-l pot capata multi. Dar, din nefericire,  nu prea stim cum sa ne imprietenim.  Abia cind devine un adevarat luptator omul intelege ce mult inseamna un prieten si care este valoarea acestuia in confruntarea cu viata. Ne place sau nu, de cind ne nastem ne inarmam si ne atacam unii pe altii, neincetat. In tot acest talmes-balmes general, prieten este numai acela care se aseaza de buna voie linga tine, spate in spate, si care te ajuta cit timp ai nevoie, neobosit, fara sa te descurajeze, fara sa se plinga. Restul...sint doar aliati de moment si deci potentiali dusmani.


"Prieten adevarat este cel care te forteaza sa gandesti, sa inveti ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva ce-ti doresti cu adevarat, sa te ajute sa inveti ca poti culege stele dar sa ramai cu picioarele pe pamant. Prieten adevarat este cel care te ajuta sa te regasesti, este cel care iti deschide ochii pentru a vedea clar lucruri pe care din motive obiective sau subiective pana la un moment dar nu le vedeai sau nu doreai sa le vezi. Prieten adevarat este acela care indiferent de varsta si de situatie reuseste sa te faca sa-ti dai seama ca viata poate fi frumoasa cu adevarat daca esti in stare sa alegi din ea numai ceea ce te poate face fericit. Prieten adevarat este persoana care te provoaca sa gandesti, sa te analizezi, sa vezi daca nu cumva tu esti singurul vinovat pentru toate nenorocirile si supararile pentru care ti-ai invinovatit soarta, refuzand sa accepti ca esti singurul vinovat. Chiar daca la un moment dat ai crezut ca doar te injoseste, daca ai curajul sa recunosti ca ceea ce a facut a fost spre binele tau, sa te analizezi si sa te hotarasti sa schimbi ceea ce nu te avantajeaza, atunci este un prieten adevarat si trebuie sa fi recunoscatoare ca ai intalnit un asemenea OM".(Octavian Paler)

joi, 1 septembrie 2011

Conditia de fiara

Fara jena. Fara iluzii, fara confuzii. Stii ca esti in razboi cu lumea, ca existi ca sa intretii focul egoului tau. Daca nu mananci suficient- esti mancat. Fii fidel aminalului din tine, animalului din jurul tau.
Fara jena. Fara iluzii, fara confuzii. Stii ca esti in razboi cu lumea, ca existi ca sa intretii focul egoului tau. Daca nu mananci suficient- esti mancat. Fii fidel aminalului din tine, animalului din jurul tau. Iti asumi, dezinvolt, conditia de fiara. Iesi la vanat fara complexe, cu toata vigoarea lupului, eliberat de piedici morale. Percepi esenta vietii ca pe o batalie nemiloasa pentru supravietuire. O cursa selectiva. Tragi invataminte din ce vezi ca se intampla. Daca esti eficace, poti prada consistent fara a trebui sa infrunti un adversar fata in fata. Poti cucerii teritorii si bogatii, trimitand pe altii sa moara pentru tine dar, nu-ti place sa te sfasii cu altii. Nu te simti atras. Nu-ti place sa lovesti. Nici sa domini populatia atelata la un jug statal. Nici sa conduci un razboi de cucerire. Iti repugna suferinta altora,  te doare sufletul cand o vezi. Ai porniri de iubire, datorie, mila, solidaritate. Te induioseaza saracia si, uneori, faci pomeni. Esti, in principiu, contraviolentei, nedreptatii, rapacitatii, agresivitatii, injustitiei. Eventual scrii si participi la manifestatii de protest. Te speli pe maini ca Pilat din Pont. Dar, in practica, trebuie sa traiesti. Si uite cum ajungi sa traiesti in postura de prada, constient sau nu. Dai mai mult decat primesti. Ai fost racordat cu sila sau cu binisorul in hatis, si observi neputincios cum iti suge vlaga. Muncesti in van. Daca te zbati in lat, iesi si mai prost. Inconstient, resemnat sau revoltat, esti un perdant. Un instrument folosit, umilit, pacalit. Oricat de zbati nu reusesti sa-ti schimbi pozitia in schema. Nu mori, dar nu existi de tot. Esti, mai curand, un combustibil pentru focul altora. Un satelit tot mai obosit, tot mai dezamagit, tot mai stins. Te revolti, uneori, in numele dreptatii, justititiei, echitatii, solidaritatii. Iti faci datoria constiincios. Muncesti ca sa mori mai lent. Ca sa-ti amortesti amaraciunea. Ca sa uiti, sa nu observi ca nu mai ai timp sa simti cum cei pe care i-ai tinut la san, te musca. Te umileste si postura de lup, si cea de oaie. Ai vrea sa fii trestie ganditoare, adica sa creezi viata si spirit. Fara a consuma viata si corupe spiritul altora. Crezi, speri, tanjesti spre o alta dimensiune a conditiei umane. Detesti si postura de fiara dezlantuita, dar si pe cea de lipitoare ipocrita. Vrei sa fii mai mult. Sa fii altceva. Vrei un joc economic, just, sportiv, stimulant in care toata lumea sa respecte un cod echilibrat. Nu vrei sa pacalesti, nici sa fii pacalit. Te simti prost intr-o comunitate parazitara. Esti haituit intre conditia de rapitor si apetitul de dreptate, bine si frumusete. Nu stii cum sa atingi un echilibru. Te revolta postura ingrata la care ai fost condamnat: fiinta cu colti si stomac de lup, dar cu ganduri si emotii de inger. Stresat, sfasiat, contradictoriu, perplex, disperat. Te explici, incerci sa formulezi limpede problema, in speranta ca Omul va declansa procesul cautarii unei solutii gasirii unei iesiri. Deschide-ti ochii si lasa-ti lumina aprinsa. Avem echilibrul si solutia. De ce sa nu le pastram?

joi, 28 iulie 2011

Scrisoare spre expulzare de Ştefan Doru Dăncuş

Ce mă sfătuiţi?
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaţilor” şi „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esenţial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
            Am dat un anunţ în care spuneam că am nevoie de doi angajaţi pentru „Grădina lui Dăncuş” din Târgovişte, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, aşa cum face şi STATUL când îşi angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunţ din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experienţă în domeniu etc.).
            Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie şi un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantaţi (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
            Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZĂ! În momentul în care nu mai vrei să munceşti pe bani mai puţini, înseamnă că trăieşti bine din şomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obişnuite pe la noi.
            Neavând ce face, ca tot maramureşeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari şi fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziţie guvernamentală de „drepţi”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiţi?

Vă rog să mă expulzaţi          
Ah, şi acum, că tot m-am apucat de scris, ştiu deja cum să felicit GUVERNUL:
            „Mult stimate şi iubite Guvern,
Subsemnatul Ştefan Doru Dăncuş vă rog să măriţi TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicaţi salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveţi consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
            Constat cu tristeţe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile şi neimpozabile) şi stau la cozi la medicamente subvenţionate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învăţământul are buget îndestulător, însă diverşi indivizi cu pretenţii intelectuale cârtesc pe la colţuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie şi tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofiţerii superiori din armată, care strigă mereu că aţi vândut ţara !
            Vă rog, deci, în calitate de scriitor român şi „patron veros”, să-mi interziceţi orice activitate pe teritoriul ţării mele şi să mă expulzaţi cu primul avion într-o ţară în care să muncesc până la moarte pentru „şomaj, asistenţă socială, ţigani români şi alte minorităţi conlocuitoare, parlamentari, deputaţi, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toţi străluminaţii ce au grijă să o ducem bine).
            De asemenea, vă rog să nu mă trimiteţi la Mina Motru cum a făcut Ceauşescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgovişte, Oradea şi puşcăria de la Baia Mare.
            În consecinţă, mult iubite şi stimate Guvern, te rog să opreşti timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
            Cu încredinţarea că mă veţi auzi,
Ştefan Doru Dăncuş”

PS: Am aşteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-aşa!

Autor: Ştefan Doru Dăncuş

luni, 18 iulie 2011

Iubeste-ma cu ploaie

Iubeste-ma si'mbratiseaza-ma cu ploaie.
Saruta-mi chipul,
Umarul,
Si coapsa
Asa cum boabe mari,
De lacrimi grele,
Imi saruta talpile arse
In asteptarea curcubeului nocturn

Ma contopesc cu ploaia
Sub fulgerul care-mi brazdeaza noaptea,
In dragoste de toate felurile
Si tandre imbratisari
Sub pomii care'n geamat se apleaca.

Curg torente de apa
Ce-mi mangaie parul si trupul
Cu lacrimi de cer curate
Sa spele ceata din mine

Iubeste-ma cu ploaia
Inainte si dupa...


17.07.2011

vineri, 8 iulie 2011

Fara foc nu iese fum…

Update: Intr-un cuvint, oroare

Revin, la fel de ingrijorata si oripilata de toate zvonurile care vorbesc despre rapirile pruncilor si ma intreb cit este adevar, cit este minciuna, vazind amploarea pe care au luat-o lucrurile. 
Nu auzim pentru prima oara despre astfel de scenarii. Unele bazate pe realitate, altele pe fictiune. Cu toate ca aceste povesti nu au o baza reala si nu pot fi sustinute prin informatii directe, ma deranjeaza ca o anumita parte a presei socoteste ca parintii sint nebuni. Probabil ca deja s-a creat o psihoza, poate ca totul este adevarat in ciuda faptului ca nu as baga mina in foc pentru ca nu cunosc, personal, pe nimeni care sa fi patit o asemenea nenorocire, nimeni nu m-a tras de mineca sa ma conduca spre locul unde s-a descoperit oroarea, pentru ca nu am un comunicat oficial din partea celor abilitati, poate politia se fereste sa faca dezvaluiri sa nu panicheze si mai mult populatia…Prea multi de poate.  Dar, cu siguranta, in Romania noastra, tara tuturor posibilitatilor, musamalizarea si cosmetizarea adevarului e de baza. Cum afirmam mai sus ca fara foc nu iese fum, de doua zile, in cartierul Vitan, este furnicar de echipaje de politie care verifica salvari si ambulante. Si asta am vazut eu si fiica mea. Neinspirata, nu am facut poze sa am dovezi. Mizez pe faptul ca ma credeti pe cuvint. Cert este ca zvonurile iau amploare, parintii care apar la TV fac declaratii dar  nu stiu sigur daca s-a incercat o tentativa de rapire asupra micutilor lor….sint putin incurcati ca si cum s-ar confrunta cu o regie proasta. Singurele dovezi sint comentariile sau sms-urile parintilor, care dau ca sigure intimplarile. Imi permit sa va redau aici citeva dintre ele, pastrindu-le anonimatul din motive lesne de inteles, rugindu-va ca in cazul in care printre cei care citesc aceste rinduri se afla vreo persoana care stie sigur, cu dovezi, despre astfel de nenorociri, sa lase un comment si date de contact.
 .....

„Atentie toti locatarii din cartierul Berceni intrati in casa pana in ora 19:30 deoarece au fost descoperiti niste rusi care fac trafic de organe. Sunt inarmati si foarte periculosi. Nu luati asta ca pe o gluma.. s-au gasit cadavre de copii la Piata Resita, Drumul Gazarului, Ferentari !! Aveti grija!!  In BUCURESTI circula o duba neagra numita Salvarea Neagra care accidenteaza copiii, se prefac ca ii ia sa ii duca la spital, ii omoara si le i-au organele……”
….

„ De voluntari ati auzi? Pe 04 luna asta s-au gasit la marginea padurii doi copii. O fetita de 12 ani si un baiat(n.m.- nu se precizeaza virsta) cu 2000 lei langa ei si un bilet. Stiu sigur ca este adevarat. Cunosc zona si in fata padurii sta un prieten care a vazut masini de politie si criminalistica”

….

„Azi 06.07.2011 in padure la Andronache au fost gasiti 5 copilasi morti fara organe in ei, de ce nu actioneaza nimeni? Acum 2 zile de pe platoul din piata de la Salajan au fost furati doi copii. Fratilor, aveti grija de copilasii vostri si nu ii lasati nesupravegheati nici o clipa. Politia ar trebui sa se sesizeze si sa faca publice aceste lucruri pt. precautie cel putin sa mareasca nr. de echipaje in locurile aglomerate, in parcuri ,supermarketuri,etc”.
…..

“Cum oare se poate prosti atata lume? Cum poate spune Politia ca nu e adevarat ? ...Intelegem ca sunt secrete aceste dezvaluiri pana ii vor prinde caci asta e scuza oficiala ...nu avem voie sa confirmam pana nu ii prindem dar pana la a spune ca suntem isterici? ...de ce suntem isterici doar ca ne prevenim sa fim mai prcauti in ceea ce priveste siguranta copiilor nostri......cand am aflat de nenoricirea asta acum doua luni nici eu nu am vrut sa cred dar ieri seara s-a gasit cadavrul unui copil in cartierul nostru......1000% e adevarat. Un prieten de familie care lucreaza in Politie ne-a avertizat si ne-a confirmat ca cele auzite sunt cat se poate de reale dar nimeni nu va confirma nimic......Cazuri similare si zone diferite ....”

7.07.2011 | 01.24

“Este adevarat ca se fura copii... eu stau in sect. 4 si astazi, in jurul orei 14.00 a fost gasit un copil de 7 ani chiar in fata blocului meu .. A fost politia criminalistica ... e socant avea 1500 in el .. mamici si tatici aveti grija cu copiii in perimetrul Str. Luica”

Deocamdata atit si poate intelegeti de ce sint, relativ, rezervata, indignata, mult mai precauta si oripilata.

marți, 5 iulie 2011

Intr-un cuvint, oroare

De citeva zile traiesc un sentiment de groaza. As vrea sa fie subiect de telenovela, de science fiction daca nu macar un zvon menit sa atraga, mai mult, atentia parintilor sau produsul divagatiei de pe banca din parc. Aud din diverse surse, amici si cunostinte, care nu stiu ce surse stiu, ca a inceput vinatoarea de copii. Mi-e greu sa spun ca se rapesc copii, si as vrea sa cred ca nimic din ce mi-a ajuns la urechi nu-i adevarat. Acum o saptamina am auzit ca s-au rapit doi copilasi de undeva din Rahova, zona Salaj, dupa care a urmat Drumul Taberei si ieri, din Real Vitan. Totodata, am auzit ca unul dintre cei doi copilasi rapiti in zona Salaj a fost gasit taiat pe burtica, fara organe si cu 1500 lei in trupusorul lui. Stiu ca este o oroare ce spun aici si nici nu concep sa fie real dar, totusi, nu va scapati pruncii din ochi. Stim de mult ca exista multe grupari infractionale care pindesc parintii si cind acestia nu sunt atenti, le fura copiii! Se pare ca in cel mai bun caz copiii sunt dusi la cersit in tarile europene, insa de cele mai multe ori acesti copii ajung sa fie moneda de schimb pentru alte vieti.
Simt teama, dezgustul, repulsia si groaza. Intr-un cuvint, oroarea. Toti cei care mi-au semnalat zguduitoarele povesti, mi-au spus ca monstrii care recurg la asemenea ferocitati "opereaza" cu o salvare sau cu o masina neagra. Va dati seama ca sint in alerta maxima si ma gandesc continuu la Bubu neimaginindu-mi viata, fara viata mea. Nu stiu daca pot sa-l protejez mai mult decit o fac, dar o s-o fac. Va rog sa faceti la fel ca mine, sa nu regretam toata viata.

luni, 4 iulie 2011

Scoala romaneasca scoate tampiti

Gata cu vaicareala, gata cu smecheria, a venit momentul sa ne schimbam atitudinea si mentalitatea, ne anunta cel mai capabil si scolit ministru al invatamintului, Daniel Funeriu. Si pentru ca "examenul de bacalaureat din acest an ne arata ca Romania este la rascruce“, si pentru ca ne-a spus ca substantivul coleg e neutru, iar "problemele...este ca", si pentru ca urat bobocilor "bun venit in clasa intaia", pesemne ca dupa ce va fi demis, ma gandesc, ar trebui sa se inscrie in sensiunea din toamna la Bacalaureat. Macar la proba de limba romana. Mai avem dubii ca "Scoala romaneasca scoate tampiti", conform declaratiilor presedintelui Basescu a carei mezina este la fel de tare la limba romana precum Funeriu?

Una peste alta, asa ministru, asa invatamant, asa promovabilitate.

joi, 30 iunie 2011

Eliberare

Daca o sa ma intrebati cum ma simt la 43 de ani, raspunsul este cit se poate de simplu. Magnific! Abia i-am implinit acum doua zile si ma simt ca la 20 de ani, cu grijile de la 23 si cu pofta de viata de la 18, inca nu mi-am dat seama ca la ce virsta gindesc. Am dubii. Stiti deja ca sint o sentimentala si ca am fost impresionata si coplesita de toate urarile pe care le-am primit. De la oameni pentru care nici nu credeam ca exist. De la prieteni. De la colaboratori. De la ascultatorii mei, de la fosti si dragi colegi. M-am bucurat de tot ce m-a inconjurat si, in mod, special de copiii mei. Stiti care-i concluzia la care am ajuns dupa atitia ani? Ca in goana nebuna a vietii, in dorinta si nevoia de a le asigura macar confortul minim, nu am fost linga ei atit cit trebuia. Ca avind doua-trei "job"-uri, nu am avut priceperea sa-mi impart timpul incit sa nu-i privez de mine. Ca mi-am lasat numele terfelit, ca m-am lasat aratata cu degetul, ca s-au scos multe castane din foc cu mainile mele, ca mi-au ramas rani pe suflet si cite un gust amar in urma fiecarei experiente pe mine. Asa ca m-am hotarit sa ma despart de presa bufteana. Cel putin pentru o perioada. Si ma simt eliberata, ca o floare de soare, ca un crin....ca o pasare care si-a recistigat aripile.


Vreau sa-mi recapat echilibrul, sa-mi abandonez gandurile rele si egoiste.
Vreau sa traiesc simplu, sa scap de lucrurile  inutile si neimportante pentru a face loc lucrurilor cu adevarat importante. Sa iau in considerare si pasiunile mele,  si munca, dar la alt nivel,  familia si prietenii si sa las deoparte toate problemele false sau gandurile care ma macina. Incerc sa ma bucur de toate lucrurile marunte care imi fac ziua frumoasa, sa aloc timp pentru fiecare activitate in parte pentru ca ani de zile m-am crezut un mic Napoleon si am cedat psihic. Am hotarit sa accept esecul, pentru ca este inevitabil in special in momentul in care pasesti pe drumul catre cariera, succes. Sa-mi controlez emotiile negative. Ce daca m-am intilnit cu obstacolul? Nu-i nimic. Merg mai departe pentru ca nu mi-am terminat calatoria.
"Invata sa ierti, sa iubesti, sa traiesti si sa gandesti cu inima". Deci o sa-mi reamintesc sa iubesc! Nu suna frumos? Ce este viata daca nu exista dragoste in ea? Care este motivul existentei noastre? Fluturi in stomac, emotii la reintalnire, certuri…toate au scopul de a te face sa simti ca traiesti. Dragostea este cea mai mare putere din aceasta lume, are "talentul" sa te inspire, sa te motiveze si sa iti dea putere in momentul in care simti ca esti pe marginea prapastiei.
Si mai am un dor. Vreau sa dau o fuga la mare sa-i povestesc toate framintarile mele, sa ma lupt cu valurile, sa-mi petrec nopti pe plaja, sa fac baie sub clar de luna, sa ma relaxez si sa ma bucur de viata.

marți, 28 iunie 2011

Sensibila


Astazi, de parca ar fi o noutate, sint sensibila:)

“Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…”

luni, 20 iunie 2011

La multi ani, Andrei !


Sa-ti fie viata plina de zambete, de visuri implinite si de oameni la fel de speciali ca tine si parintii tai. La multi ani, Andrei :) !

Pentru multi dintre noi este important sa avem copiii sanatosi, sa aiba cele mai bune rezultate si, uneori, ne suparam daca nu au rezultate remarcabile la scoala.  Pentru Nicu si Vera,  parintii micutului Andrei, Andru asa cum obisnuiesc eu sa-i spun, dorinta cea mai mare este ca ei sa ii fie parinti pentru toata viata, iar nota maxima sa o obtina  la examenul de VIATA!!  Cu siguranta stiti cu totii despre cine si ce vorbesc. Andrei Stefan Tudorache copilul care maine implineste 6 anisori de chin. Copilul care ar fi trebuit sa vina pe lume sanatos, dar a carui viata s-a schimbat din cauza unei erori medicale. Copilul care sufera de paralizie cerebrala si epilepsie, dar care are o forta si o dorinta de viata extraordinara si totusi este copilul care daca plange, sau daca il doare ceva, nu stie sa spuna, pentru ca nu poate sa vorbeasca. Copilul cu zambet strengaresc, rasfatatul tuturor celor care apuca sa-l cunoasca si care, nu stie cum este sa se joace cu alti prichindei, nu stie cum arata o clasa de gradinita si pe care parintii ar trebui sa il pregateasca pentru scoala. Mai mult, este copilul care depinde de noi. Nu vrem sa ne imaginam ce-am face noi daca intr-o  buna zi am afla de un diagnostic cumplit al cuiva drag. Poate al copilului nostru?! …NU!NU se poate!...
Orice ajutor de binevenit. Este momentul sa ne unim fortele pentru un copil extraordinar care nu trebuie sa mai fie suparat, caruia nu trebuie sa i se mai citeasca tristetea pe chip sau ochii sa-i joace in lacrimi, copilul care cel putin de doua ori pe an trebuie sa mearga la recuperare la o clinica din Ucraina.
Cont in LEI: RO64RZBR0000060005300291;
EURO:RO30RZBR0000060010136644 - Raiffeisen Bank! (Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor Telefon : 0724.514.658)




















“Sa dea Dumnezeu ca toti copiii din lumea asta sa fie bine, ca sa fie si al meu”. Asa se roaga tot timpul Veronica Tudorache, mama micutului Andrei.

joi, 9 iunie 2011

Cupa firmelor la fotbal - turneu caritabil

Așa cum anunțasem, dorim să organizăm o competiție de fotbal, pe unul dintre terenurile de fotbal din Buftea, competiție la care să participe firmele din Buftea.
Pentru această primă ediție probabil ne vom urni mai greu și nu știu câte firme și de ce calibru vom strânge, sau dacă va ieși perfect, dar sperăm să fie o tradție și să ne revedem in fiecare an. Am mai făcut noi și campionatul de fotbal pe partide și n-a ieșit rău. Cel mai important lucru, toate incasările provenite din taxele de inscriere vor fi donate, in scop caritabil, unor bufteni care au mare nevoie!


Toate incasările pentru Andrei
Anul acesta, incasările, atât cât vor fi ele, vor merge la prietenul nostru de numai 6 ani, Andrei, care suferă de tetrapareza spastica si epilepsie, și ai cărui părinți incearcă cu disperare să strângă suma de 3 000 de euro până pe 18 iulie pentru incă o ședință de recuperare. Nu mai putem pierde timpul, nu mai are rost să ne gândim dacă ne va ieși sau nu, merită incercat, indiferent dacă vom trăi cu apăsarea unui eventual eșec. Ne asumăm riscul!
Material preluat de pe www.expresuldebuftea.ro. continuarea acolo

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani, ingerii mei!

La multi ani, copilarie!








La multi ani, ingerii mei! Eu v-am dat viata, dar voi ati implinit-o pe a mea si mi-ati dat mai mult decit am crezut ca voi avea vreodata.


"As vrea sa fiu mereu copil
Sa ma-nvartesc fara sfiala,
Sa vad bujorii in April
Trezindu-se din amorteala.

S-alerg desculta pe afara
In iarba umeda covor,
Sa vad bondarul gras cum zboara
Legat de coada unui nor."






marți, 10 mai 2011

Mo si FOCA, altfel de comedie

Celebrii deja RObotzi Mo si FOCA, creatia lui Codin Pop, Ramona Cordos si Mihai Banea aka Creative Monkeyz, lansati in urma cu cateva luni, au reusit in timp foarte scurt sa fie pe buzele tuturor si au facut furori pe net. Robotii care ne amuza au fost, initial, construiti cu scop didactic.

MO, primul robot cu burta care, in fiecare episod, este nervos dintr-un motiv oarecare, injura colorat si pe un ritm alert, infatiseaza tipul “barbatului” sincer, usor naiv sau prostanac si plin de sine. Ii place sa vorbeasca, sa fie bagat in seama si reuseste sa dea dovada de incultura de fiecare data. Viciile sale sunt bautura, cadourile si cuvintele obscene, pe care le foloseste de fiecare data.

F.O.C.A
.,fabricat original cu aluminiu, este un robot mai “rafinat”, cultivat si simplu. Uneori da dovada de ingamfare, fiind plin de sine si plictisit de aluziile pe care le face MO. Desi nu vorbeste foarte mult, stie sa poarte o conversatie si sa isi pastreze calmul, indiferent de comentariile pe care le face “prietenul” sau.

Te tau, te feliez, cu talent te decupez!
Ce satana ii mega mucu' asta?
Poate-i tuica, poate-i vin, poate-i pipi de rechin!
Prietene noi nu furam! Cand e greu ne adaptam!

sau:

F.O.C.A: aaaa… nu.
MO: Te rog dulce ca o savarina!
F.O.C.A: Nu, ca tu te-mbeti instant ca nessu’, alcoolic anonim, si dup-aia nu mai scap de tine.
MO: Haai mai lopitaule mascat, ca nu ma imbat dintr-un shot!
F.O.C.A: Juri?
MO: Sa mi se arda sursa!
F.O.C.A: Un singur shot?
MO: Singur… atat de singur…
F.O.C.A: Mda…
MO: F.O.C.A… F.O.C.A? Tu stii de ce beau io?
F.O.C.A: De ciuda…
MO: Da, da! Da, da’ mie nu mi-e ciuda ca-s eu suparat! Mie… mie mi-i ciuda ca-s altii fericiti!
F.O.C.A: Bine ca ti-ai revenit! Ca daca nu te resetam manual cu ciocanelul.

Sint doar citeva dintre replicile celebre ale celor doi protagonisti:) expresii uzuale in cercul de prieteni al creatorilor.
Prima serie s-ar putea incheia luna asta, asadar relaxati-va cu episodul 15!

joi, 5 mai 2011

Buftea Tv

Haioase:) De aducere aminte

miercuri, 4 mai 2011

Inca o surpriza marca Valentin Dinu

Probabil ca sunt subiectiva, pentru ca sunt femeie mi-ar spune un prieten, dar sunt convinsa ca Valetin era mult mai indreptatit sa castige concursul "Romanii au talent".

joi, 21 aprilie 2011

In memoriam Constantin Balalau

Pentru mine, astazi, a murit un om care a stiut sa modeleze si atinga suflete. A plecat in Imparatia Cerurilor, mai devreme decit m-am asteptat. Si chiar daca s-a stins intr-o zi de Sarbatoare, intr-o zi in care trebuie sa urezi La multi ani celor ce poarta numele Sfintului Gheorghe, si chiar se bat clopote de Sarbatoare Pascala, nu pot sa nu-mi aduc aminte si sa-i mai dedic inca un omagiu.


Constantin Balalau a fost un prieten drag- eu asa l-am simtit-, un om extraordinar, o fiinta de o blandete si de o candoare cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Om prin instinct si vocatie, era in egala masura un un intelectual de o modernitate formidabila, de o autenticitate profunda si cat se poate de reala. Si inca o data regret ca nu am avut timp sa-i spun aceste lucruri. Sau poate am avut dar, din prea mult respect, nu am facut-o. Poate mi-a fost jena sa-I spun ca mi-a schimbat, in bine, cursul vietii si ca mi-a aratat, indirect, valoarea mea.
Bunatatea atat de fireasca a celui ce a fost Constantin Balalau, au facut posibila schimbarea mea. Ceea ce sint astazi, sint si datorita lui. Si nu mi-e rusine cu mine. El insusi a fost o bucurie a vietii menita sa intareasca pe toti cei din jurul sau. Detesta ascunzisurile lase, camuflajele nedemne, era intotdeauna bucuros cand putea fi franc si direct. In fapt, nu putea fi decat astfel: onest, transparent, franc si direct.
Putin imi pasa de ce a facut ca om, putin imi pasa de orientarile lui politice si de scandalurile in care a fost implicat.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Tu iti cunosti valoarea?

Din ciclul "De ce iubim femeile"?



Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.....
indura greutati si cara poveri,
Dar isi pastreaza fericirea, dragostea si bucuria.
Zambesc atunci cand ar vrea sa tipe.
Canta atunci cand ar vrea sa planga.
Plang atunci cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.
Se lupta pentru lucrurile in care cred.
Se ridica impotriva nedreptatii.
Nu accepta "nu" drept raspuns atunci cand cred ca exista o solutie mai buna.
Suporta lipsuri pentru ca familia lor sa aiba de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc neconditionat.
Plang atunci cand copiii lor au succes si se bucura atunci cand prietenii primesc premii.
Sunt fericite cand aud despre o nastere sau o nunta.
Li se frange inima cand le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei, totusi sunt puternice atunci cand cred ca nu le-a mai ramas deloc putere.
Ele stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima ranita.

Femeile sunt de toate marimile, formele si culorile.
Conduc, zboara, merg pe jos, alearga sau iti trimit e-mailuri ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima unei femei este ceea ce tine lumea in miscare.
Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Ele au mila si idei.
Ele ofera sprijin moral familiei si prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus si totul de oferit.

TOTUSI, DACA EXISTA UN DEFECT AL FEMEILOR , ACESTA ESTE CA ELE ISI UITA VALOAREA .

miercuri, 13 aprilie 2011

Ei chiar au talent


M-au fascinat si am realizat inca o data ca avem o gramada de talente dar, din nefericire, nimeni nu-i interesat sa le descopere si sa investeasca in valori.


Dinu Valentin

Vezi mai multe pe Romanii au talent




Marian Vasilescu


Interpreteaza mai bine decit originalul. Parere mea umila:)


Originalul



si inca o proba




Si Medea

Femeia sensibila care umileste usor un barbat

marți, 29 martie 2011

Sa ne veselim putin

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel, facand abstractie de durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu plictisesti altii cu problemele tale,
Daca zilnic poti manca aceleasi mancaruri  si poti  fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege, ca cei dragi tie sint cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Daca poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Daca poti suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,



...atunci probabil esti cainele familiei !!

luni, 21 martie 2011

Tu ce ai face cu 3000 de euro?

Fiind inceput de saptamana, fiind in postul dinaintea Invierii Domnului, indraznesc sa va readuc in atentie cazul micutului Tudorache Andrei Stefan, unicul copil al familiei Tudorache din cartierul Centru/Buftea. Asa cum va spuneam in 28 februarie, Andrei, la numai 5 anisori,  sufera de tetrapareza spastica si epilepsie. Mai avem la dispozitie 5 zile sa-l ajutam sa stranga banutii necesari sa meagra la tratament in Ucraina.
Probabil ca v-ati gandit de multe ori cum ar fi sa dispuneti de o suma de bani pe care sa o folositi cum vreti. Si eu m-am gandit la asta! Recunosc. Cate lucruri am putea cumpara, de exemplu, cu 3000 de euro. Sau, si mai bine, ce am putea cumpara cu banii astia? Sanatate, viata, fericire, am avea posibilitatea sa achizitionam? Mi-ati raspunde "NU".  Astea sunt "bunuri" care nu se cumpara! Din pacate pentru Andrei, lucrurile nu stau asa. Viata copilului are pret in lei sau valuta.Cel putin de doua ori pe an, Andru, cum il rasfata parintii, are nevoie de 3000 de euro pentru un tratament de recuperare in regim intensiv la Clinica de Recuperare din Truskavets-Ucraina, care sa-l ajute sa-si recapete copilaria. Pana la urma, viata. De ce ?  Pentru ca, din neatentia unor medicii, langa numele lui mai stau scrise cele doua diagnostice: paralizie cerebrala si epilepsie. Atat timp cat parintii au reusit sa-si duca pruncul la recuperare, Andrei a facut progrese semnificative dar, de un an si jumatate nu au mai avut posibilitati financiare, trebuind sa plateasca imprumuturile deja facute, recuperarea efectuata in tara ( 300 RON/saptamana ) si medicamentele care vin in completarea tratamentului.

Nu v-am pus pe ganduri? Voi ce pret ati avea? Familia voastra cat ar costa? Da, pana la urma aici ajungem chiar daca pana la eticheta lui de pret, Andrei este un copil nevinovat, care nu intelege ce se intampla cu el si care merita, ca noi toti dealtfel, sa traiasca, sa creasca mare si sa ne bucure pe toti.
Putem oare sa cheltuim cu 10  lei mai putin in fiecare luna? Hai sa ne uitam in jurul nostru… ce am cumparat astazi si nu ne trebuia? Sau in frigider, cat aruncam din tot ce se afla in el? Cu banii "economisiti" oare nu am putea ajuta, pentru un timp, aceasta familie sa treaca perioada grea? Cu siguranta, DA!


BCR Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO85RNCB0591120449750001
Titulat cont : Tudorache Andrei Stefan

Raiffeisen Bank Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO64RZBR0000060005300291
Cont in Euro : RO30RZBR0000060010136644

Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor
Contact: Telefon: 0724.514.658
http://www.andreistefan.eu
http://www.andreistefan.eu/tratament-ucraina/

Pe aceasta cale, multumesc, in nume propriu, celor care si-au rupt o bucatica din putinul lor si l-au ajutat pe Andrei.

vineri, 18 martie 2011

La multi ani, copilul meu!

In momentul in care am aflat ca sint insarcinata m-au incercat o multitudine de sentimente. Am fost, deopotriva, si cea mai fericita femeie din lume, dar si trista. Indoiala ma "ataca" din toate partile iar nsiguranta ma musca pina la singe. Asta se intimpla acum 23 de ani, iar eu aveam doar 18. Un copil care trebuia sa-si asume responsabilitatea altui copil. Atunci, intreruperile de sarcina nu erau "la liber" si greu gaseai un medic sa-ti faca, pe fuga si in mare taina, un chiuretaj. Care, pina la urma, reusea sau nu!  Drept care, am decis ca trebuie sa-mi asum rolul de mama.  Am mers la servici pina in ultima zi, respectiv 27 februarie cind,  ajunsa acasa de la serviciu, mi-am facut bagajele iar pe 28 dimineata, la ora 7, mi-am luat traista, m-am urcat in autobuz, si am plecat singura sa-mi aduc copilul pe lume. Dar, surpriza...Alexandra-Oana nu a vrut sa iasa decit pe 18 martie, si atunci cu "rugaminti". Sarcina a fost grea, iar nasterea si mai grea. Am nascut dupa 39 de ore de travaliu, intr-o seara de vineri, mai mult moarta decit vie si cu Procuratura la cap. Eram in pericol amindoua. Datorita medicului care era de garda in acea zi, sintem bine amindoua. "Medica" mea..era plecata in vacanta. Dar nu mi-a parut rau. Poate doar dupa banii dati cui nu trebuia. Medicul Lazarescu, cel cu care am nascut, a stat linga mine ore bune dupa ce fatuca mea a scos primul tipat. Trebuia sa ma tina sub observatie sa nu "atipesc" definitiv. Si pentru asta nu am suficiente cuvinte de multumire.

Fiica'mea: Ionescu Alexandra-Oana
Fara falsa modestie, mi-am dedicat viata ei. La 19 ani, si mama si tata,  aveam o jucarie vie. Am uitat sa traiesc pentru mine. Am trait pentru mine, prin ea. Nu pot sa spun ca mi-a fost usor. Doua slujbe, scoala, copil, casa...suficient de mult pentru o mama singura. Dar am avut si satisfactii, oricit de greu mi-a fost. Si, daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as schimba nimic. As lua-o de la capat in aceeasi maniera si fara nici un regret. In ciuda norilor care mi-au umbrit, citeodata, viata, am avut si momente de fericire.  Poate nu fericirea cea mare dar, cu certitudine, feliute consistente de fericire. Ma bucur de orice gest, fie el cit de mic. Si nu mi-am pierdut bucuria de a trai, bucuria de a fi parinte si de a trai viata asa cum e ea, chiar daca m-a incercat greu. Iar acum, odata cu Bubu, bucuria este inzecita.

"Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul…
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau.

O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica,
si nu se schimba niciodata…
si cand copiii sai au nevoie mai mare de ea
dragostea mamei straluceste.

.........

Cand zilele sale se apropie de sfarsit,
dragostea mamei continua sa traiasca…
de-a lungul multor generatii,
si Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate".

Sa-mi traiesti copila! Fii fericita, sanatoasa si cu minte mai multa!

sâmbătă, 12 martie 2011

Carmen, miros de primavara si schiuri

WordPress

Nu stiu ce vrea WordPress de la mine dar, intentionind de citeva ori la rind, sa postez comentarii pe blogul lui Carmen nu vrea sa ma lase, si pace. Carmen este unul dintre oamenii pe care-i citesc cu placere. Astazi , in afara faptului ca-i miroase, intr-un mod special, a primavara, are "probleme" cu schiurile. Ei bine, atit cit ma pricep, chiar daca nu se conjuga la singular in modul in care , singularul schiurilor, care este substantiv neutru, este schi. La nominativ-acuzativ singularul nearticulat este schi, articulat schiul.

 

marți, 8 martie 2011

La multi ani, fetelor!

Astazi sintem rasfatate.Chiar si virtual. Ceea ce e de bine:)  La multi ani, fetelor! Sa fiti fericite si iubite de cine vreti voi.Va imbratisez si va daruiesc un buchet de flori si ginduri bune... din sufletul meu.

Aviz barbatilor din viata noastra (citat: jurnalulbtd.ro)

"Ziua in care ne intrebam, ca si Mircea Cartarescu, „De ce iubim femeile?”. Si ziua in care aflam si raspunsul: „Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati si nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor”. Este ziua in care ne exprimam dragostea si ziua in care cadem pe ganduri descoperind superbul citat al lui Gabriel Liiceanu:
„Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa extraordinarul sa patrunda in lume”.



Toata viata am crezut ca a-ti arata emotiile e o dovadă de slabiciune. Emotiile sunt permise doar altora. Oamenii ca mine trebuie sa fie puternici, ca sa-i poata ajuta pe ceilalti cind au greutati. Este un citat filosofic, care apartine unei doamne, dupa care m-am ghidat toata viata. Astazi, emotiile m-au rapus. De ce? Pentru ca m-am trezit frumos.

Oana, fiica'mea(in imaginea alaturata), m-a surprins:


Si cind tabloul mi-a fost completat de Bubu cel mic, abia trezit din somn...m-am simtit completa:)