joi, 30 iunie 2011

Eliberare

Daca o sa ma intrebati cum ma simt la 43 de ani, raspunsul este cit se poate de simplu. Magnific! Abia i-am implinit acum doua zile si ma simt ca la 20 de ani, cu grijile de la 23 si cu pofta de viata de la 18, inca nu mi-am dat seama ca la ce virsta gindesc. Am dubii. Stiti deja ca sint o sentimentala si ca am fost impresionata si coplesita de toate urarile pe care le-am primit. De la oameni pentru care nici nu credeam ca exist. De la prieteni. De la colaboratori. De la ascultatorii mei, de la fosti si dragi colegi. M-am bucurat de tot ce m-a inconjurat si, in mod, special de copiii mei. Stiti care-i concluzia la care am ajuns dupa atitia ani? Ca in goana nebuna a vietii, in dorinta si nevoia de a le asigura macar confortul minim, nu am fost linga ei atit cit trebuia. Ca avind doua-trei "job"-uri, nu am avut priceperea sa-mi impart timpul incit sa nu-i privez de mine. Ca mi-am lasat numele terfelit, ca m-am lasat aratata cu degetul, ca s-au scos multe castane din foc cu mainile mele, ca mi-au ramas rani pe suflet si cite un gust amar in urma fiecarei experiente pe mine. Asa ca m-am hotarit sa ma despart de presa bufteana. Cel putin pentru o perioada. Si ma simt eliberata, ca o floare de soare, ca un crin....ca o pasare care si-a recistigat aripile.


Vreau sa-mi recapat echilibrul, sa-mi abandonez gandurile rele si egoiste.
Vreau sa traiesc simplu, sa scap de lucrurile  inutile si neimportante pentru a face loc lucrurilor cu adevarat importante. Sa iau in considerare si pasiunile mele,  si munca, dar la alt nivel,  familia si prietenii si sa las deoparte toate problemele false sau gandurile care ma macina. Incerc sa ma bucur de toate lucrurile marunte care imi fac ziua frumoasa, sa aloc timp pentru fiecare activitate in parte pentru ca ani de zile m-am crezut un mic Napoleon si am cedat psihic. Am hotarit sa accept esecul, pentru ca este inevitabil in special in momentul in care pasesti pe drumul catre cariera, succes. Sa-mi controlez emotiile negative. Ce daca m-am intilnit cu obstacolul? Nu-i nimic. Merg mai departe pentru ca nu mi-am terminat calatoria.
"Invata sa ierti, sa iubesti, sa traiesti si sa gandesti cu inima". Deci o sa-mi reamintesc sa iubesc! Nu suna frumos? Ce este viata daca nu exista dragoste in ea? Care este motivul existentei noastre? Fluturi in stomac, emotii la reintalnire, certuri…toate au scopul de a te face sa simti ca traiesti. Dragostea este cea mai mare putere din aceasta lume, are "talentul" sa te inspire, sa te motiveze si sa iti dea putere in momentul in care simti ca esti pe marginea prapastiei.
Si mai am un dor. Vreau sa dau o fuga la mare sa-i povestesc toate framintarile mele, sa ma lupt cu valurile, sa-mi petrec nopti pe plaja, sa fac baie sub clar de luna, sa ma relaxez si sa ma bucur de viata.

marți, 28 iunie 2011

Sensibila


Astazi, de parca ar fi o noutate, sint sensibila:)

“Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…”

luni, 20 iunie 2011

La multi ani, Andrei !


Sa-ti fie viata plina de zambete, de visuri implinite si de oameni la fel de speciali ca tine si parintii tai. La multi ani, Andrei :) !

Pentru multi dintre noi este important sa avem copiii sanatosi, sa aiba cele mai bune rezultate si, uneori, ne suparam daca nu au rezultate remarcabile la scoala.  Pentru Nicu si Vera,  parintii micutului Andrei, Andru asa cum obisnuiesc eu sa-i spun, dorinta cea mai mare este ca ei sa ii fie parinti pentru toata viata, iar nota maxima sa o obtina  la examenul de VIATA!!  Cu siguranta stiti cu totii despre cine si ce vorbesc. Andrei Stefan Tudorache copilul care maine implineste 6 anisori de chin. Copilul care ar fi trebuit sa vina pe lume sanatos, dar a carui viata s-a schimbat din cauza unei erori medicale. Copilul care sufera de paralizie cerebrala si epilepsie, dar care are o forta si o dorinta de viata extraordinara si totusi este copilul care daca plange, sau daca il doare ceva, nu stie sa spuna, pentru ca nu poate sa vorbeasca. Copilul cu zambet strengaresc, rasfatatul tuturor celor care apuca sa-l cunoasca si care, nu stie cum este sa se joace cu alti prichindei, nu stie cum arata o clasa de gradinita si pe care parintii ar trebui sa il pregateasca pentru scoala. Mai mult, este copilul care depinde de noi. Nu vrem sa ne imaginam ce-am face noi daca intr-o  buna zi am afla de un diagnostic cumplit al cuiva drag. Poate al copilului nostru?! …NU!NU se poate!...
Orice ajutor de binevenit. Este momentul sa ne unim fortele pentru un copil extraordinar care nu trebuie sa mai fie suparat, caruia nu trebuie sa i se mai citeasca tristetea pe chip sau ochii sa-i joace in lacrimi, copilul care cel putin de doua ori pe an trebuie sa mearga la recuperare la o clinica din Ucraina.
Cont in LEI: RO64RZBR0000060005300291;
EURO:RO30RZBR0000060010136644 - Raiffeisen Bank! (Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor Telefon : 0724.514.658)




















“Sa dea Dumnezeu ca toti copiii din lumea asta sa fie bine, ca sa fie si al meu”. Asa se roaga tot timpul Veronica Tudorache, mama micutului Andrei.

joi, 9 iunie 2011

Cupa firmelor la fotbal - turneu caritabil

Așa cum anunțasem, dorim să organizăm o competiție de fotbal, pe unul dintre terenurile de fotbal din Buftea, competiție la care să participe firmele din Buftea.
Pentru această primă ediție probabil ne vom urni mai greu și nu știu câte firme și de ce calibru vom strânge, sau dacă va ieși perfect, dar sperăm să fie o tradție și să ne revedem in fiecare an. Am mai făcut noi și campionatul de fotbal pe partide și n-a ieșit rău. Cel mai important lucru, toate incasările provenite din taxele de inscriere vor fi donate, in scop caritabil, unor bufteni care au mare nevoie!


Toate incasările pentru Andrei
Anul acesta, incasările, atât cât vor fi ele, vor merge la prietenul nostru de numai 6 ani, Andrei, care suferă de tetrapareza spastica si epilepsie, și ai cărui părinți incearcă cu disperare să strângă suma de 3 000 de euro până pe 18 iulie pentru incă o ședință de recuperare. Nu mai putem pierde timpul, nu mai are rost să ne gândim dacă ne va ieși sau nu, merită incercat, indiferent dacă vom trăi cu apăsarea unui eventual eșec. Ne asumăm riscul!
Material preluat de pe www.expresuldebuftea.ro. continuarea acolo

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani, ingerii mei!

La multi ani, copilarie!








La multi ani, ingerii mei! Eu v-am dat viata, dar voi ati implinit-o pe a mea si mi-ati dat mai mult decit am crezut ca voi avea vreodata.


"As vrea sa fiu mereu copil
Sa ma-nvartesc fara sfiala,
Sa vad bujorii in April
Trezindu-se din amorteala.

S-alerg desculta pe afara
In iarba umeda covor,
Sa vad bondarul gras cum zboara
Legat de coada unui nor."