Sa ne veselim putin

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel, facand abstractie de durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu plictisesti altii cu problemele tale,
Daca zilnic poti manca aceleasi mancaruri  si poti  fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege, ca cei dragi tie sint cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Daca poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Daca poti suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,

...atunci probabil esti cainele familiei !!

Tu ce ai face cu 3000 de euro?

Fiind inceput de saptamana, fiind in postul dinaintea Invierii Domnului, indraznesc sa va readuc in atentie cazul micutului Tudorache Andrei Stefan, unicul copil al familiei Tudorache din cartierul Centru/Buftea. Asa cum va spuneam in 28 februarie, Andrei, la numai 5 anisori,  sufera de tetrapareza spastica si epilepsie. Mai avem la dispozitie 5 zile sa-l ajutam sa stranga banutii necesari sa meagra la tratament in Ucraina.
Probabil ca v-ati gandit de multe ori cum ar fi sa dispuneti de o suma de bani pe care sa o folositi cum vreti. Si eu m-am gandit la asta! Recunosc. Cate lucruri am putea cumpara, de exemplu, cu 3000 de euro. Sau, si mai bine, ce am putea cumpara cu banii astia? Sanatate, viata, fericire, am avea posibilitatea sa achizitionam? Mi-ati raspunde "NU".  Astea sunt "bunuri" care nu se cumpara! Din pacate pentru Andrei, lucrurile nu stau asa. Viata copilului are pret in lei sau valuta.Cel putin de doua ori pe an, Andru, cum il rasfata parintii, are nevoie de 3000 de euro pentru un tratament de recuperare in regim intensiv la Clinica de Recuperare din Truskavets-Ucraina, care sa-l ajute sa-si recapete copilaria. Pana la urma, viata. De ce ?  Pentru ca, din neatentia unor medicii, langa numele lui mai stau scrise cele doua diagnostice: paralizie cerebrala si epilepsie. Atat timp cat parintii au reusit sa-si duca pruncul la recuperare, Andrei a facut progrese semnificative dar, de un an si jumatate nu au mai avut posibilitati financiare, trebuind sa plateasca imprumuturile deja facute, recuperarea efectuata in tara ( 300 RON/saptamana ) si medicamentele care vin in completarea tratamentului.

Nu v-am pus pe ganduri? Voi ce pret ati avea? Familia voastra cat ar costa? Da, pana la urma aici ajungem chiar daca pana la eticheta lui de pret, Andrei este un copil nevinovat, care nu intelege ce se intampla cu el si care merita, ca noi toti dealtfel, sa traiasca, sa creasca mare si sa ne bucure pe toti.
Putem oare sa cheltuim cu 10  lei mai putin in fiecare luna? Hai sa ne uitam in jurul nostru… ce am cumparat astazi si nu ne trebuia? Sau in frigider, cat aruncam din tot ce se afla in el? Cu banii "economisiti" oare nu am putea ajuta, pentru un timp, aceasta familie sa treaca perioada grea? Cu siguranta, DA!


BCR Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO85RNCB0591120449750001
Titulat cont : Tudorache Andrei Stefan

Raiffeisen Bank Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO64RZBR0000060005300291
Cont in Euro : RO30RZBR0000060010136644

Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor
Contact: Telefon: 0724.514.658
http://www.andreistefan.eu
http://www.andreistefan.eu/tratament-ucraina/

Pe aceasta cale, multumesc, in nume propriu, celor care si-au rupt o bucatica din putinul lor si l-au ajutat pe Andrei.

La multi ani, copilul meu!

In momentul in care am aflat ca sint insarcinata m-au incercat o multitudine de sentimente. Am fost, deopotriva, si cea mai fericita femeie din lume, dar si trista. Indoiala ma "ataca" din toate partile iar nsiguranta ma musca pina la singe. Asta se intimpla acum 23 de ani, iar eu aveam doar 18. Un copil care trebuia sa-si asume responsabilitatea altui copil. Atunci, intreruperile de sarcina nu erau "la liber" si greu gaseai un medic sa-ti faca, pe fuga si in mare taina, un chiuretaj. Care, pina la urma, reusea sau nu!  Drept care, am decis ca trebuie sa-mi asum rolul de mama.  Am mers la servici pina in ultima zi, respectiv 27 februarie cind,  ajunsa acasa de la serviciu, mi-am facut bagajele iar pe 28 dimineata, la ora 7, mi-am luat traista, m-am urcat in autobuz, si am plecat singura sa-mi aduc copilul pe lume. Dar, surpriza...Alexandra-Oana nu a vrut sa iasa decit pe 18 martie, si atunci cu "rugaminti". Sarcina a fost grea, iar nasterea si mai grea. Am nascut dupa 39 de ore de travaliu, intr-o seara de vineri, mai mult moarta decit vie si cu Procuratura la cap. Eram in pericol amindoua. Datorita medicului care era de garda in acea zi, sintem bine amindoua. "Medica" mea..era plecata in vacanta. Dar nu mi-a parut rau. Poate doar dupa banii dati cui nu trebuia. Medicul Lazarescu, cel cu care am nascut, a stat linga mine ore bune dupa ce fatuca mea a scos primul tipat. Trebuia sa ma tina sub observatie sa nu "atipesc" definitiv. Si pentru asta nu am suficiente cuvinte de multumire.

Fiica'mea: Ionescu Alexandra-Oana

Fara falsa modestie, mi-am dedicat viata ei. La 19 ani, si mama si tata,  aveam o jucarie vie. Am uitat sa traiesc pentru mine. Am trait pentru mine, prin ea. Nu pot sa spun ca mi-a fost usor. Doua slujbe, scoala, copil, casa...suficient de mult pentru o mama singura. Dar am avut si satisfactii, oricit de greu mi-a fost. Si, daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as schimba nimic. As lua-o de la capat in aceeasi maniera si fara nici un regret. In ciuda norilor care mi-au umbrit, citeodata, viata, am avut si momente de fericire.  Poate nu fericirea cea mare dar, cu certitudine, feliute consistente de fericire. Ma bucur de orice gest, fie el cit de mic. Si nu mi-am pierdut bucuria de a trai, bucuria de a fi parinte si de a trai viata asa cum e ea, chiar daca m-a incercat greu. Iar acum, odata cu Bubu, bucuria este inzecita.

"Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul…
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau.

O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica,
si nu se schimba niciodata…
si cand copiii sai au nevoie mai mare de ea
dragostea mamei straluceste.

.........

Cand zilele sale se apropie de sfarsit,
dragostea mamei continua sa traiasca…
de-a lungul multor generatii,
si Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate".

Sa-mi traiesti copila! Fii fericita, sanatoasa si cu minte mai multa!

Carmen, miros de primavara si schiuri

WordPress

Nu stiu ce vrea WordPress de la mine dar, intentionind de citeva ori la rind, sa postez comentarii pe blogul lui Carmen nu vrea sa ma lase, si pace. Carmen este unul dintre oamenii pe care-i citesc cu placere. Astazi , in afara faptului ca-i miroase, intr-un mod special, a primavara, are "probleme" cu schiurile. Ei bine, atit cit ma pricep, chiar daca nu se conjuga la singular in modul in care , singularul schiurilor, care este substantiv neutru, este schi. La nominativ-acuzativ singularul nearticulat este schi, articulat schiul.

 

La multi ani, fetelor!

Astazi sintem rasfatate.Chiar si virtual. Ceea ce e de bine:)  La multi ani, fetelor! Sa fiti fericite si iubite de cine vreti voi.Va imbratisez si va daruiesc un buchet de flori si ginduri bune... din sufletul meu.

Aviz barbatilor din viata noastra (citat: jurnalulbtd.ro)

"Ziua in care ne intrebam, ca si Mircea Cartarescu, „De ce iubim femeile?”. Si ziua in care aflam si raspunsul: „Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati si nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor”. Este ziua in care ne exprimam dragostea si ziua in care cadem pe ganduri descoperind superbul citat al lui Gabriel Liiceanu:
„Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa extraordinarul sa patrunda in lume”.


Toata viata am crezut ca a-ti arata emotiile e o dovadă de slabiciune. Emotiile sunt permise doar altora. Oamenii ca mine trebuie sa fie puternici, ca sa-i poata ajuta pe ceilalti cind au greutati. Este un citat filosofic, care apartine unei doamne, dupa care m-am ghidat toata viata. Astazi, emotiile m-au rapus. De ce? Pentru ca m-am trezit frumos.

Oana, fiica'mea(in imaginea alaturata), m-a surprins:

 

Si cind tabloul mi-a fost completat de Bubu cel mic, abia trezit din somn...m-am simtit completa:)